90,96 la sută, agricultură de subzistenţă

Aproximativ 90,96% din cele 4.256.152 de exploataţii agricole din România sunt unităţi de subzistenţă, 7,55% de semisubzistenţă, iar 1,49% sunt exploataţii comerciale, potrivit datelor transmise vineri de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale (MAPDR).
Conform datelor MAPDR, exploataţiile de subzistenţă deţin 45,24% din totalul suprafeţei agricole utilizate (14,3 milioane de hectare de teren agricol), exploataţiile de semisubzistenţă utilizează 13,76 %, iar exploataţiile comerciale – 41%.
Potrivit MAPDR, aceste procente sunt nefavorabile dezvoltării sectorului agricol, în condiţiile în care creşterea competitivităţii este condiţionată de valorificarea pe piaţă a unor produse agricole corespunzătoare din punct de vedere calitativ şi cantitativ, iar pentru realizarea acesteia, producătorii agricoli ar trebui să se asocieze.
„Numai aşa aceştia pot primi mai mulţi bani din fonduri europene, dar şi de la bugetul de stat. Împreună au o forţă mai mare decât lucrând individual. Cred că este necesar să avem o grupare a exploataţiilor administrate de tinerii fermieri, mai ales că în acest sens avem fonduri europene. Aceste grupări vor constitui, de fapt, nucleul fermelor medii care, alături de cele mari, vor produce pentru piaţa internă şi poate chiar pentru cea externă“, a explicat ministrul agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale, Ilie Sârbu.
În datele MAPDR se mai arată că lipsa formelor de asociere este cauzată în mare parte de reticenţa şi de interesul scăzut al producătorilor agricoli faţă de formele asociative. Acestea sunt determinate, în principal, de nivelul scăzut de conştientizare şi lipsa de informaţii a fermierilor în ceea ce priveşte avantajele rezultate prin asociere, precum şi de gradul diferit de pregătire a persoanelor implicate în formele asociative (înţelegerea diferită a scopurilor şi principiilor de funcţionare ale acestora).
Grupurile de producători sunt persoane juridice cu scop lucrativ şi gestiune economică proprie. Adică sunt asociaţii de fermieri care comercializează la comun produsele obţinute. Grupuri de producători pot fi atât societăţile comerciale, cât şi cooperativele agricole şi asociaţiile agricole.
În datele Ministerului Agriculturii se arată că formele asociative aduc agricultorilor o serie de avantaje, printre care reducerea costurilor de producţie (de exemplu, grupul poate achiziţiona utilaje şi echipamente care sunt folosite în comun de toţi membrii), pot exploata suprafeţe de teren care permit aplicarea tehnologiilor moderne şi au posibilitatea de a accesa mai uşor fonduri europene.
De asemenea, asocierea le dă posibilitatea agricultorilor de a negocia preţurile, de a-şi promova produsele şi de a comunica mai uşor între ei.