1.724 de lei, aceasta este suma medie, pe care trebuie să o plătească lunar persoanele cu handicap din centrele rezidenţiale.
Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap (ANPH) a emis, în decembrie 2008, un ordin care măreşte contribuţia de zece ori, începând cu 1 ianuarie anul acesta.
Ordinul nr. 619 din 2 decembrie 2008, pe baza căruia s-a stabilit contribuţia de întreţinere datorată de persoanele cu handicap asistate sau de susţinătorii legali ai acestora, este o nebuloasă chiar şi pentru angajaţii serviciilor sociale de stat, cu atât mai mult pentru oamenii direct vizaţi. Purtătorul de cuvânt al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dolj, Cornel Băloiu, este sceptic în ceea ce priveşte aplicarea acestui ordin: „Deocamdată, nu există norme metodologice, nu au fost încă stabilite, însă, dacă oamenii aceştia vor fi obligaţi să plătească suma respectivă, nu va mai veni nimeni. Beneficiarii centrelor noastre sunt oameni bătrâni, persoane care supravieţuiesc cu o pensie amărâtă, tineri care nu pot munci sau, dacă au un loc de muncă, în nici un caz nu câştigă atât de mult. Cine poate plăti atât? Vorbim de persoane care nu îşi vor putea permite atâţia bani nici din pensia lor, nici cu sprijinul aparţinătorilor, care, de cele mai multe ori, au venituri mici“.
Puţin peste jumătate puteau
Suma plătită până la sfârşitul anului trecut nu ajungea la 200 de lei, în funcţie de nevoile beneficiarilor. „Serviciile incluse depăşesc chiar 1.700 de lei pentru că ele presupun servicii medicale, hrană, cazare, personal, medicamente. Însă, fără subvenţie de la buget, nu cred că şi le vor permite mulţi, cel puţin în judeţul nostru“, a adăugat purtătorul de cuvânt. În Dolj, DGASPC coordonează un centru de îngrijire şi asistenţă, care are 31 de beneficiari şi pentru care, până la sfârşitul lui 2008, se plăteau 170 de lei, şi câteva centre de recuperare şi reabilitare a persoanelor cu handicap – în Craiova, Dioşti şi Filiaşi, pentru care suma ajungea la 190 de lei şi de care beneficiază mai mult de 150 de persoane. „Dintre acestea, doar 60% reuşeau să achite contribuţia lunară stabilită. Pe când aceasta nu era 1.724 de lei!“.
Un loc ales de nevoie
Unii beneficiari se gândesc deja să renunţe la cărţile de muncă: „Asta mie mi se pare că încurajează munca la negru. Cine o să mai vrea carte de muncă dacă ştie că i se ia 80% din venit? Nimeni! Păi, ce, suntem proşti? Eu mă chinuiesc să-mi caut de lucru, nu stau pe spinarea statului, să trăiesc doar din ajutor sau alocaţii, dar pot să fac asta, pentru că am noroc şi nu sunt atât de bolnav. Dar ceilalţi?“, se întreabă Ionel C., unul dintre tinerii care muncesc în Craiova. „Dacă am avea banii aceştia… Cât trebuie să câştig eu ca să plătesc 17 milioane (1.700 de lei) pentru că tatăl meu are nevoie de aceste servicii? Ne referim la persoane în vârstă, cu probleme grave de sănătate, psihice sau fizice. Oamenii ăştia n-au ales de plăcere să vină aici. Sunt fără venituri sau cu pensii foarte mici, iar eu, în calitate de aparţinător, sunt într-o situaţie limită. Sper ca normele alea să stabilească felul în care se aplică ordinul ăsta şi să permită, ca şi până acum, ca noi să achităm doar un procent acceptabil din venit“, a declarat Maria N.
