La stabilirea regimului de viaţă şi activitate al elevilor este necesar ca părinţii şi educatorii să cunoască unele reguli în raport cu care se va doza efortul copiilor în funcţie de capacitatea de rezistenţă şi de adaptare, pentru a evita surmenajul.
Studii pedagogice, bazate pe observaţie, au arătat că randamentul activităţii şcolarilor variază de dimineaţa până seara, în funcţie de reguli şi de anumiţi factori. Părinţii, pe de altă parte, au observat comportamentul copilului, imediat după trezirea din somn, dimineaţa, până către ora 9.00, şi au văzut că randamentul de lucru este redus în acest interval. După câteva minute însă, mai ales după ce se spală şi este gata să-şi înceapă ziua, copilul devine mai vioi. Totuşi, în prima oră de activitate, randamentul copilului este încă redus, şcolarii mai mici sunt încă neliniştiţi, unii nu-şi găsesc locul, alţii sunt somnolenţi, îşi concentrează cu greu atenţia, răspunsurile la întrebări nu au vioiciune, se lasă aşteptate şi adesea sunt nesatisfăcătoare.
Stimulii verbali sunt greu diferenţiaţi. Operaţiile de gândire, de memorie, de reprezentare sunt lente şi cu lipsuri, iar vorbirea, mai înceată ca de obicei, nu reuşeşte să cuprindă în mod suficient de nuanţat materialul pe care copilul îl procesează cu ajutorul analizorilor auditivi, vizuali, olfactivi, motori etc. Copilul pricepe mai greu şi reţine mai puţin din materialul predat în clasă, rezolvă cu dificultate şi cu erori o temă mai grea la matematică, face greşeli de ortografie la o dictare, obţine note mici la lucrări de control. Aceste lucruri nu trebuie să ne mire. În prima oră de lucru a programului de clasă, activitatea nervoasă superioară a copilului este încă dominată de inhibiţia de protecţie care a cuprins întreaga scoarţă cerebrală şi întinse regiuni subcorticale în timpul somnului.
Dimineaţa se atinge randamentul maxim
Trecerea tuturor celulelor nervoase de la starea de somn la starea de veghe, cu o bună capacitate de activitate, nu se face imediat, ci lent, printr-o intrare treptată în activitate. Pedagogii cunosc această perioadă de început a activităţii zilnice şcolare şi în organizarea muncii lor ţin seama de aceasta. După aproximativ o oră de la începerea activităţii, comportamentul copiilor se modifică. Randamentul este din ce în ce mai bun, copiii sunt mai vioi în răspunsuri, acestea sunt prompte şi complete, mai corecte, mai bogate în exprimare. Copiii pricep mai bine ceea ce li se spune. Ei sunt mai atenţi, mai liniştiţi, greşelile în scris sau exprimare sunt mult mai reduse, sunt mai disciplinaţi.
Durata acestei perioade active variază în funcţie de vârsta copiilor, nedepăşind circa două ore la şcolarul mic (şapte-nouă ani), trei ore la şcolarul mijlociu (9-12 ani) şi patru ore la şcolarul mare.
Este timpul pentru o pauză
După acest interval de timp, capacitatea copiilor de lucru începe să scadă, iar cantitatea şi calitatea lucrului efectuat se modifică. Copiii devin mai neliniştiţi, nu-şi mai găsesc locul în bancă sau în scaun, concentrarea şi atenţia sunt deficitare, ascultă cu dificultate explicaţiile profesorilor, capacitatea lor de înţelegere este redusă. Ca urmare, şi răspunsurile vor fi mai rare, nesatisfăcătoare calitativ, mai puţin clare. Răspund cu întârziere şi cu greşeli la materialul predat sau la temele pentru acasă din zilele precedente. Pedepsele şi notele slabe sunt mai frecvente în această perioadă, scad capacitatea de efort fizic şi îndemânarea manuală, se reduc abilităţile motorii şi creşte posibilitatea de producere a accidentelor. Dacă activitatea copiilor se prelungeşte în această perioadă, aceste caracteristici negative de comportament se accentuează. Expunerea unor fapte în cuvinte este greoaie, săracă şi adesea eronată, iar capacitatea de reţinere a unui material scris sau vorbit se restrânge foarte mult. În aceste condiţii, activitatea trebuie întreruptă pentru a nu accentua epuizarea celulelor nervoase şi instalarea oboselii, ori, mai grav, a surmenajului, a stresului accentuat până la epuizare.
Perioada ideală pentru teme
La circa două ore după masă (ora 15.00), capacitatea de lucru a copiilor şi adolescenţilor se ameliorează, ca urmare a odihnei şi alimentaţiei. Calitativ şi cantitativ, activitatea copiilor este mai bună până către ora 19.00, fără să ajungă însă la nivelul performanţelor de lucru pe care le-a avut în perioada de randament maxim din cursul dimineţii. În cursul orelor de creştere a capacităţii de lucru, după-amiaza, şcolarul îşi pregăteşte temele pentru ziua următoare.
Performanţele de lucru ale acestuia sunt foarte scăzute către ora 20.00, iar continuarea muncii după această oră nu este benefică sănătăţii. Ca urmare, este neindicat şi considerat nesănătos un program de lucru în care după ora 20.00 copilul de vârstă şcolară este obligat să lucreze.
Pauza
Copilul de şapte ani poate să-şi concentreze atenţia asupra a ceea ce are de făcut aproximativ 15 minute, iar la elevii mai mari, durata atenţiei nu depăşeşte 30 de minute. După acest interval, atenţia trebuie să-şi schimbe ţinta sau trebuie să intervină o mică pauză, pe care copilul şi-o acordă singur, părăsind locul de lucru, privind pe fereastră, mişcându-se câţiva paşi, trecând la altă preocupare. Astfel de „părăsiri“ ale activităţii sunt normale, însă, dacă devin prea dese, poate fi vorba de lipsă de deprindere pentru activitate susţinută, de o rea deprindere sau de oboseală.
Material realizat în colaborare cu dr. Mariana Păsărescu, consilier superior Autoritatea de Sănătate Publică Dolj
