În martie 2005, era completată prin ordonanţă de urgenţă legea pentru declararea şi controlul averilor demnitarilor. Una dintre puţinele legi româneşti create, aparent, cu gândul la alegătorii îndreptăţiţi să beneficieze de transparenţă totală din partea oamenilor ajunşi puternici datorită votului lor. Legea s-a dovedit multiplu incomodă pentru demnitari, dovadă fiind şi încetineala cu care parlamentarii au început să-şi depună declaraţiile de avere. Deşi multe dintre declaraţiile demnitarilor de la Bucureşti sunt astăzi completate cam în dorul lelii, ele totuşi există, respectând legea. Lege care în trei ani nu a reuşit însă să pătrundă şi în straturile cu obraz mai dur al administraţiilor locale.
Astfel, în mai toate consiliile judeţene din România există cel puţin un ales local care nu şi-a făcut publică declaraţia de avere în termenul prevăzut de lege. Fie că sunt din Alba, Timiş sau Neamţ, consilierilor nu prea le pasă. Cauzată fie de frică, fie de indolenţă sau dezinteres, ignorarea impertinentă a acestei obligaţii legale îşi are, desigur, performerii. Recordul este deţinut de Consiliul Judeţean Dolj: 70% din declaraţiile de avere ale consilierilor, publicate pe site-ul instituţiei, sunt dureros de învechite. Peste jumătate dintre ele nu au mai fost actualizate din 2005, deşi legea prevede obligativitatea anuală a publicării lor pe internet.
Am discutat cu câţiva dintre aleşii noştri. Unii dintre ei se ascund după o chichiţă a legiuitorului care spune că declaraţia trebuie actualizată doar în condiţiile dobândirii de noi bunuri. Însă, legea consideră drept bunuri şi veniturile anual realizate, or, se înţelege că orice consilier încasează venituri în fiecare an. Alţii recunosc pur şi simplu că au uitat să respecte legea, dar există şi consilieri care acuză lipsa de timp sau o îndelungată absenţă din ţară. Bineînţeles că fatalmente l-am întâlnit şi pe consilierul care, un caz singular din fericire, ne-a trimis telefonic, dar discret… la dracu’.
Tabloul caragialesc al justificărilor devine cu totul amuzant atunci când este vorba de a identifica responsabilii absenţei declaraţiilor de avere de pe site-ul Consiliului Judeţean Dolj. Am înţeles fie că „secretara mea e de vină“, fie că „informaticianul nostru a fost bolnav“ sau că „de vină sunt probabil fetele“. Despre ce fete poate fi vorba nu ştim, dar, în toate cazurile, aleşii locali au promis, ca nişte elevi vinovaţi cuprinşi de mustrări, că iute vor remedia situaţiunea. Au trecut trei zile de la interpelările noastre şi nimic nu s-a mişcat pe site-ul Consiliului Judeţean Dolj.
Obişnuinţa tradiţional românească de a face haz de necaz ne aduce tuturor pe buze un zâmbet uimit de o aşa păţanie. Zâmbetul se metamorfozează însă în rânjet scrâşnit dacă ne gândim că aleşii locali ar trebui să fie primii care să servească drept modele de respectare a legii. Consiliile locale şi judeţene sunt urmaşele sfaturilor de bătrâni din vechime, însă, în universul nostru răsturnat, bătrânii nu se poartă ca nişte înţelepţi venerabili, ci ca nişte puberi prinşi la copiat. Pentru elevi, sancţiunea venea din partea profesorului sub forma unei note de unu. În povestea noastră, singurii care pot aplica sancţiuni suntem noi, alegătorii. Vă invit aşadar să acordaţi prin comentariile dumneavoastră pe site-ul Gazetei de Sud nota 1 acelor consilieri care aleg să ignore legea. Iar dacă nimic nu se schimbă până la următorul examen, cel al alegerilor locale, ne vom rezerva cu toţii dreptul de a alege să-i ignorăm.
