Eu n-am nici o vina

Intr-unul din numerele precedente, directorul ziarului Gazeta de Sud mentiona faptul ca aceasta publicatie a fost catalogata de o cunoscuta agentie de monitorizare a presei ca fiind cea mai critica la adresa puterii dintre toate ziarele de provincie.

Eu declar raspicat ca n-am nici o vina in aceasta problema. Eu nu am criticat niciodata puterea; ba din contra. N-am facut decit sa prezint unele fapte si sa le privesc cu mintea unui om simplu. Cum aceste fapte fusesera deja mentionate in ziare sau la televizor, ele nu constituiau secrete; si cum nu fusesera contestate oficial, ele au capatat un certificat clar de autenticitate. Daca aceste fapte, prin continutul lor, aduceau acuzatii sau critici la adresa puterii, asta este alta treaba. Caci puterea s-a angajat sa gestioneze si sa controleze intreaga activitate si daca lucrurile nu merg bine, intr-un sector sau altul, atunci ea poarta raspunderea.

Si totusi ma autocondamn; n-am gasit si lucruri de laudat in activitatea actualei puteri? Si atunci am rasfoit ziarele din ultimele saptamini si astfel am gasit multe lucruri interesante, pe care le voi reda aici, grupate. Si va las pe dumneavoastra sa decideti daca merita laude sau nu.

Zilnic aproape, pe drumurile Romaniei se intimpla accidente groaznice, mai ales din cauza starii proaste a drumurilor. Pe buna dreptate se invoca faptul ca nu sint bani. Dar unde se duc banii dumneavoastra? Pai, acolo unde trebuie. De pilda, pentru platirea datoriilor lui Iacubov. Sau ale lui Adrian Sirbu ProTV. Sau pentru sustinerea financiara a masoneriei. Un milion de euro s-a cheltuit pentru tiparirea unui ghid al Romaniei care in fond costa cam un sfert din suma subtilizata. Mai trebuie bani pentru vinatorile de ursi la care au dreptul legal de a participa doar zece pesedei, deloc mititei. (Intr-un timp, la vinatoare, pesedeii se impuscau intre ei, ceea ce, s-o recunoastem, era un lucru laudabil.) Laudabil e si faptul ca au fost anulate datoriile unor intreprinderi, fara a se cunoaste valoarea lor; care, evident, vor creste cu mult.

Un alt lucru care ne ingrijoreaza mult in ultimul timp este accentuarea climatului infractional. Consumul de droguri a atins culmi alarmante. Zeci de milioane de dolari sint „spalate“ in Romania si apoi scoase afara.

Constatam totusi ca politia reuseste, cu multa greutate, e drept, sa aresteze traficanti. Unii dintre ei sint eliberati, cu multa usurinta, de judecatori. Un general care a facut parte din cel mai inalt organism de spalare a banilor a fost prins luind mita. Un alt ofiter de grad inalt, care conduce activitatea de combatere a traficului de droguri, s-a dovedit ca avea in vecinatatea sa un mare traficant de droguri. In acest timp, ministrul de resort lasa ministerul si candideaza pentru un post de primar. Pai, nu-s acestea lucruri laudabile? Mai ales ca, profitind de acest lucru, ce credeti ca i-a trecut prin cap unui italian din Bucuresti? Un glont!

Un cetatean a facut patru luni de puscarie pentru neplata unei amenzi de 800.000 de lei. Dar atunci, citi ani de puscarie ar trebui sa faca Bivolaru pentru cele citeva mii de miliarde furate? Absolut intimplator, un ziar a reprodus actul de vinzare prin care un inalt demnitar cumpara de la Bivolaru un teren in centrul Capitalei, la un pret cu mult sub valoarea reala. Si tot din ziare aflam ca seful de cabinet al aceluiasi inalt demnitar a obtinut un lot de padure de citeva sute de milioane de euro, lot care apartinea unui codru secular declarat bun national. Lucrul laudabil insa este acela ca acest lot se invecineaza cu vila lui Vacaroiu.

Ne puneam speranta intr-o reusita si consistenta privatizare ca un posibil inceput al unui reviriment economic. Dar raportul sefului cel mare de la privatizari consemneaza sec ca doar 4% din privatizarile facute pot fi considerate succese; (printre aceste succese sint si unele care sint clar insuccese). Cu toate acestea, functionarii oficiului privatizarii au fost recompensati cu sume substantiale. In acest timp, un investitor american din Fagaras se plinge ca este supt de capusele de diverse culori politice. Un alt investitor american din Tirgoviste se plinge de greutatile facute continuu de oficialitati. Este totusi de laudat faptul ca pe un investitor american din Tirgu Carbunesti am reusit sa-l invatam cum trebuie sa faca afaceri in Romania. Drept care s-a autodenuntat ca a dat spagi la tot cartierul Gorj. Speram ca venirea investitorilor straini va face sa dispara spaga. Dar tot romanul e mai tare; pina la urma, investitorii straini se vor da si ei pe brazda.

Ce sa mai spunem; ca o parte din procurori denunta presiunile politice la care sint supusi? Ca unii judecatori recunosc ca exista multe sentinte discutabile? Eu zic ca n-are sens. Caci orice lucru poate fi privit ca laudabil sau criticabil; depinde din ce unghi privesti.

De pilda, unii considera ca jaful care urma sa aiba loc la Londra ar fi fost cel mai mare jaf al secolului. Altii considera ca in Romania cel mai mare jaf al secolului se desfasoara in momentul de fata.

Dupa cum vedeti, eu nu critic de loc puterea, fiindca n-am de ce. La urma urmei, a critica puterea nu e nici motiv de lauda, nici motiv de acuzatie. A critica puterea este o necesitate. Trebuie sa laudam totusi altruismul puterii care ofera atitea si atitea motive sa fie criticata.

Dar poporul va judeca puterea drept, dar aspru la viitoarele alegeri si-i va da cea mai dura pedeapsa posibila; o va vota pentru inca patru ani.