Inacceptabil

INACCEPTABIL! Acesta este cuvintul de ordine sub care se desfasoara la Bruxelles, in prezenta a peste 1.000 de invitati, lucrarile conferintei internationale asupra migratiei ilegale si traficului de carne vie, cea mai mare manifestare pe aceasta tema organizata in Europa, semn al urgentei si gravitatii problemei atit pe continentul nostru, cit si in intreaga lume.

In corespondenta de ieri aratam care sint aprecierile fata de Romania regasite in citeva dintre cele mai importante rapoarte ale organizatiilor internationale de profil. Aprecieri grave, de multe ori ingrijoratoare, situind Romania in zona rosie, cea de maxima primejdie pentru partenerii nostri atit din NATO, cit si din Uniunea Europeana. Si cum ar putea fi altfel, daca principalii evaluatori din lume in privinta fenomenului migratiei ilegale si traficului de carne vie vorbesc despre tara noastra in termenii unui furnizor de marca atit pentru „pietele“ din zona Balcanilor, cit si, mai departe, spre „pietele prostitutiei de lux“ din Europa Occidentala si nu numai…

O exagerare? O extragere de date din context? Sa vedem… Cu o zi inaintea deschiderii oficiale a lucrarilor conferintei de la Bruxelles, la sediul Comisiei Europene, cu ocazia intilnirii zilnice a celor citeva sute de corespondenti acreditati cu purtatorii de cuvint ai comisarilor europeni, ne-a fost difuzat un dosar de presa in care existau principalele pozitii europene in lupta impotriva traficului de carne vie, precum si scriptul unui film realizat de catre MOSTRA, o companie TV din Bruxelles, la cererea Directiei generale „Justitie si afaceri interne“ din cadrul Comisiei Europene. A doua zi, participantii la conferinta au avut ocazia sa gaseasca acelasi set de documente la intrarea in cladire, precum si in zona salii de documentare, alaturi de alte zeci, in mare parte provenite de la delegatiile nationale.

Filmul identifica trei tari cu probleme: Moldova, Romania si Ucraina. Nu spune in mod explicit ca ar fi singurele de unde pleaca „marfa“ care alimenteaza retelele de carne vie din Europa si din lume, dar, dat fiind ca alte tari nu mai sint mentionate (cu exceptia Slovaciei, pomenita o singura data, alaturi de Romania si Ucraina, in cazul traficului de copii), prin omisiune, este evident ca acesta ar fi mesajul. „Romania este una dintre tarile unde traficantii sint cei mai activi in recrutarea victimelor lor“ – afirma comentatorul, adaugind apoi ca „in Bucuresti, in aceasta gargantuesca relicva a epocii Ceausescu, se afla Centrul SECI. Aici, 12 tari din sud-estul Europei isi coordoneaza lupta transfrontaliera impotriva criminalitatii“. Ce mai aflam? „In tari precum Romania, nu doar femeile sint exploatate. Ci si copiii. Unii dintre ei, de catre industria sexului. Altii sint preluati de catre retele organizate si dusi in orase europene cum ar fi Viena pentru a fi invatati cum sa cerseasca si cum sa fure. Centrul de criza al Primariei din Viena este locul unde politia aduce copiii prinsi la furat din buzunare. Nu pot sa fie adusi in fata justitiei, unii dintre ei au doar opt ani. Anul trecut, aproape 200 de copii din Romania, Bulgaria si Slovacia au fost gazduiti de acest centru – iar toate fotografiile lor sint tinute in dosar“….

Desigur, se vorbeste mai apoi despre raspunsul societatii civile din Romania la acest fenomen, se aminteste despre atitudinea Patriarhului Teoctist…dar nimic nu poate sterge mesajul de baza privind Romania, singura dintre cele trei tari nominalizate care este candidata la aderare si iminenta membra NATO. Avem aici o problema foarte, foarte serioasa de imagine caci ceea ce se dovedeste prin acest documentar este o modificare evidenta (cu posibile conotatii politice) a imaginii de tara care este creata in exterior pentru Romania. Dupa 1990 si pina cu doi ani in urma, imaginea aceasta a fost – bine cunoscuta de noi toti – „Romania aurolacilor“. Acum se profileaza una noua, cu mult mai complexa si, din mai multe puncte de vedere, mai primejdioasa: „Romania, tara de unde ne vin prostituatele, cersetorii si hotii“.

Este o mare problema, in conditiile in care punctele atacate astfel sint (din nou!) zone de mare sensibilitate la nivelul opiniei publice occidentale, iar din Romania, din zonele abilitate si platite pentru a concepe o politica informationala coerenta, nu vine nici un raspuns. Toate aceste semnale – multe, clare, profesionist facute – sint tratate superficial si nesemnalate „forurilor supreme de decizie“, poate de teama, poate pentru a nu le strica buna parere despre sine, poate, pur si simplu, din nestiinta. Sau, si aceasta ar fi, intr-adevar, o tragedie, lucrurile stau chiar asa….In orice caz, lipsa noastra de reactie la acest film este inacceptabila, asa cum inacceptabil este si faptul ca delegatia romana prezenta la lucrarile conferintei de la Bruxelles nu fusese informata de toate acestea.

In schimb, domnul senator Liviu Maior mi-a spus ca solicitase mai de mult ministrului nostru de interne sa pregateasca un document complex in legatura cu politica romaneasca privind lupta impotriva migratiei ilegale si traficului de carne vie, iar rezultatul a parvenit sub forma unei mici cartulii (editata in conditii excelente) aduse chiar de dl. ministru-consilier Florin Saghi, adica aceeasi persoana care, in urma cu doar doua zile, imi spunea ca nu are nimic de la autoritatile romane si ca informatiile in domeniu ar fi confidentiale. In afara de faptul ca o asemenea situatie dovedeste ca ideea confidentialitatii ramine o dominanta ce strabate deceniile, de remarcat este faptul ca nici macar acest document nu a ajuns, pina la ora la care transmitem aceasta corespondenta, in sala speciala de documentare, acolo unde se afla (la dispozitia presei si participantilor) tot ceea ce inseamna sursa de informare pentru conferinta.

Acestea fiind spuse, facind o rapida analiza comparata intre documentul romanesc si cele despre care am amintit ieri, se poate observa ca exista numeroase similaritati si ca, in orice caz, baza de date pare sa fie comuna si in acord cu ceea ce stim si noi despre amploarea acestui document. Ne-a retinut atentia, in primul rind, identificarea celor sase rute majore de tranzit: 1. China-Rusia-Ucraina-Moldova-Romania-Iugoslavia-Italia; 2. India-Gruzia-Tadjikistan-Uzbekistan-Georgia-Ucraina-Romania-Ungaria-Slovacia-Rebublica Ceha-Germania-Olanda; 3.Siria-Moldova-Romania-Ungaria-Austria-Germania;4.Turcia-Ucraina-Romania-Ungaria-Austria; 5.Turcia-Gruzia-Ucraina-Moldova-Romania-Ungaria-Iugoslavia-Italia; 6.Turcia-Bulgaria-Romania-Ungaria-Austria-Germania-Olanda.

Dar, de departe, datele cele mai surprinzatoare se afla in tabelul cu care debuteaza capitolul statistic al lucrarii romanesti. Astfel, in semestrul I – 2002, in raport cu aceeasi perioada a anului trecut, numarul cetatenilor romani returnati din diverse tari europene a crescut doar in doua cazuri: Italia (de la 716 la 1.095) si Spania (de la 218 la 328). In toate celelalte cazuri, numarul celor returnati este in scadere semnificativa, ba chiar accentuata (Austria, cu 421 in 2001 si 176 in 2002) sau absolut senzationala (Ungaria, cu 3.905 in 2001 si nici o persoana in 2002).

Problema care apare este legata, daca putem spune asa, de „ecuatia Sarkozy“, adica de cererea franceza (si preluata pe diverse canale de mai multe state membre UE) ca Romania sa urgenteze repatrierea emigrantilor ilegali de toate soiurile. O actiune pentru care Romania ar trebui sa-si mobilizeze exemplar resursele, in acest context datele statistice prezentate fiind surprinzatoare. In plus, la finele saptaminii trecute, la Copenhaga, ministrii de justitie si de interne din tarile membre UE au discutat tocmai despre initierea unui program comprehensiv de reintoarcere masiva a „ilegalilor“ in tarile de origine, totul insotit de o viitoare initiativa legislativa, cea a recunoasterii mutuale a valorii mandatului de expulzare. Aceasta ar presupune ca, foarte curind, va exista prevederea legala care sa faca posibil ca expulzarea unei persoane dintr-o tara membra UE sa fie recunoscuta si aplicata, ca atare, in toate computerele politiilor nationale din tarile membre.

Un pariu dificil pentru Romania, mai ales daca ne gindim si la viitoarele date suplimentare pe care le va implica apartenenta tarii noastre la NATO, organism preocupat, mai nou, tocmai de amenintarile reprezentate de retelele de crima organizata si migratie ilegala. Iar in acest proces este esential ca Romania sa transmita un mesaj de forta si competenta, folosind profesionisti reali, fiind atenta la tot ceea ce poate insemna atac informational, orideunde ar veni el. Iar mesajul nu poate fi conceput doar pentru piata interna pentru ca, iata, altii opereaza cu succes pe alte spatii.