Ce-a fost mai intii, tiganul sau Parisul?

Observind disputa din ultima vreme, stau si ma intreb: ce-o fi fost mai intii, tiganul sau Parisul? Si asta nu neaparat fiindca am intilnit romi fericiti pe care chiar asa ii chema, Paris, la fel cum i-ar chema Roma, Pernando sau München. Ci pentru ca tiganul iubeste Parisul din timpuri imemoriale, fiind ruda cu les Grands Boulevards la fel cum nepoatele Omidei si Mama Cimpina te tin de neamuri de cum le treci pragul sa-ti ghiceasca viitorul. Nu cumva contemporanilor lui Chirac, in treacat fie zis, de asta le e teama, de ghicitul viitorului povestit de viitoarele Rodica, Bratara sau Lucretia din Chitila, care azi, la virsta uceniciei, isi fac mina pe Champs-Elysées? Altfel, vorba manelei lente testate la Mamaia: „Iubire, m-ai parasit / Sint doar un suflet chinuit“. Caci ce e tiganul, daca nu o manea trista sau vioaie, chiar daca se numeste Pardailan sau Piedone. Auzindu-l pe Madalin, pres. d-onoare al Partidei Romilor, spunind astfel: „Tiganii nostri nu sint prosti. Nu sint nici macar isteti. Sint doar primitivi si irita pe toata lumea care si asa sta cu ochii pe ei. Ei alearga prin tara, dar si prin Europa, in picioarele goale, jigariti, nepieptanati, murdari si cu straie ce mai curind inspira sila decit mila. Cersetoria, milogeala si dezordinea nu le vor aduce niciodata un cistig“… Deci, ascultindu-l pe Madalin vorbind despre romul chinuit si ineficient, stai si te intrebi: dar despre ce tigan vorbim noi in propozitie?

Despre tiganul lui Madalin, sarac si gol, far’ adapost, teleleu la poalele Eiffel-ului? Despre tiganii din Gorj, care s-au dat drept inundati si s-au batut pe ajutoare? De tiganul sarac din Neamt care n-are dupa ce bea apa si care da cu mangla pe stomacul gol? Vorbim cumva despre romii napastuiti de francezi, spanioli si danezi, fiindca si francezii, si spaniolii, si danezii au dat in bilba ca loviti de lacuste, asa li s-a innegrit prezentul, teama fiindu-le ca se alege praful de civilizatia lor napadita de fustele inflorate sub care se ascunde capatuiala zilnica. Au vorbim cumva despre tiganii care au dat sute de milioane de lei la ziua de nastere a lui Manix din Mogosoaia si la taierea matului nepotului Amy, unde toalele Versace dadeau in brinci cu sandalele din aur, cu baxuri de whisky si red-bull, cu potol in cantitati apropiate de ajutoarele venite cu tirul, totul pe fondul distractiei traditionale a aruncatului cu bancnote de cinci sute de mii in lautari, de sareau muzicantii la cap ca Giani Kirita?

Unde sint aici tiganii cu picioarele goale, jigariti, carora milogeala nu le aduce nimic bun? Unde sint romii lui Madalin Voicu sa-i trezeasca pe romii lui Manix, Rekefort, Sadoveanu sau Eusebio, ca sa le mai scape si astia cite ceva din norocul lor? Si-apoi, pun si eu, asa, o intrebare de rom, nu prost, dar nici istet: unde mama dracului se duc banii din mila, din sila, din dezordinea care nu aduce cistig? La cine se string ei, daca magia alba isi procura singura lantisoarele, posetele si sandalele din aur? Unde ajunge totusi agoniseala primitivilor lui Madalin, care alearga ca nebunii prin Europa injurati de toti? Fiindca n-am auzit de vreo sponsorizare de la aripa care plesneste de bogatie catre aripa saraca. Daca dezordinea, mangla de toate felurile si milogeala sans frontieres nu produc cistig, atunci il cred pe dl Madalin, mertanele se nasc din spuma marii, la fel cum fericirea se naste la sat cind se fac donatiile de lubenite.