De câţiva ani buni, un ritual al purităţii câştigă tot mai mult teren, dincolo de Ocean, relatează robadadonne.it. „Balurile purităţii“ au fost organizate pentru prima dată în 1998, în comunitatea evanghelică din Colorado Springs şi de atunci s-au răspândit în toate colţurile ţării. În realitate, avem de-a face cu o ceremonie care deja a fost adoptată în 48 de state în SUA, plus în alte 17 ţări. S-au răspândit rapid şi sub diferite forme, însă au toate o matrice comună: sunt organizate ca o serată de gală, un bal clasic, într-un local exclusivist, un eveniment mediatic foarte aşteptat, în cadrul căruia, momentul-vedetă al serii îl reprezintă jurământul fetelor că îşi vor păstra virginitatea până în noaptea nunţii, precum şi promisiunea taţilor că, la rândul lor, o să le „protejeze“ puritatea.
Urmează o petrecere grandioasă, organizată în stilul unei nunţi, în care fetele sunt îmbrăcate în rochii albe, valsează cu taţii şi primesc din partea acestora un inel, simbol al promisiunii ce nu trebuie încălcate. Iar această promisiune este mai mult decât clară: fetelor nu le este permis nici un fel de contact de natură erotică, nici măcar săruturi, până după căsătorie. Din câte se pare, cel mai lung legământ de acest fel a fost ţinut vreme de 14 ani. Potrivit tradiţiei, taţii prezenţi la bal semnează un „contract al purităţii“, în care sunt numiţi „Înalţi Prelaţi ai casei şi familiei“ şi jură „în faţa lui Dumnezeu să le asigure protecţie fiicelor, în ceea ce priveşte puritatea“.
Ritualul se desfăşoară în maximă tăcere, iar fetele îşi depun jurământul înaintea Domnului printr-un trandafir alb lăsat în faţa unei cruci. Ceremonia se încheie apoi cu un vals între tinerele virgine şi taţii lor.
Feministe revoltate
Iniţiativa a stârnit un val de critici, mai ales în rândul feministelor, care susţin că aceste „purity ball“ ar constitui un obstacol în calea libertăţii sexuale a fetelor şi ar fi un ritual extrem de demodat, reprezentând o revenire la patriarhat. Mai întâi, sexualitatea este controlată de tată, apoi de soţ. În opinia feministelor, libertatea sexuală a femeilor pare să fie „treaba tuturor“, toţi putând hotărî şi lua decizii, ca în vremurile străvechi. Cu toate acestea, nu lipsesc adeziunile spontane din partea unor tineri şi tinere la grupuri studenţeşti care derivă de la această mentalitate şi care militează pentru abstinenţă. Acum nu se ştie cu exactitate dacă aceste promisiuni chiar sunt respectate. Potrivit unui studiu a doi sociologi de la Columbia University, statisticile demonstrează că „fetele care şi-au asumat promisiunea castităţii îşi păstrează virginitatea cu 18 luni mai mult decât adolescentele care nu au făcut asta“. Taţii care susţin această iniţiativă vorbesc de „o relaţie importantă tată-fiică“, care trebuie păstrată vie şi constantă, reprezentând „un ghid necesar pentru fiice într-o lume plină de tentaţii, cu o mentalitate dominată, care consideră ca fiind normal ca o fată să facă sex cu oricine doreşte“.
