Oxalis are origini în America de Sud, Africa de Sud şi Asia. Cele mai multe dintre specii nu depăşesc 30 cm înălţime, planta având o tendinţă evidentă de a invada foarte repede locul în care este poziţionată.
Cei care posedă un astfel de exemplar trebuie să ştie că această plantă se simte cel mai bine dacă este pusă în lumină directă. Tolerează un pic de umbră, dar abundenţa florilor este dată de lumină. Nu trebuie să vă faceţi probleme pentru sănătatea şi aspectul său dacă vara o aşezaţi pe pervazul din cameră, căci temperatura de aici îi va conveni de minune. Dacă va avea parte de o îngrijire atentă, planta va înflori din luna mai până în iulie. Florile au cinci petale, se deschid ziua şi se închid seara. Ele pot fi solitare sau, cel mai adesea, grupate în inflorescenţe. În funcţie de specie, florile sunt numeroase şi au diverse culori: roz, violet cu vene bleu, roşu închis cu mijloc, galben, roz-lila, albe, roşii etc. Pe măsură ce florile se trec, specialiştii vă recomandă să le rupeţi.
Nici frunzele nu sunt de neglijat, ele fiind mult mai aspectuoase decât florile. Frunzele sunt trifoliate (compuse din 3 foliole, dar există şi specii decorative care au 4 foliole), asemănătoare cu cele de trifoi, dar se disting prin faptul că foliolii formează o inimă atunci când foliolele se strâng, adesea seara sau în absenţa soarelui. Frunzele au particularitatea de a se muta după lumină şi se pot închide de-a lungul nervurii centrale. Frunzele se ofilesc toamna şi planta intră în repaos până primăvara.
O îngrijire atentă
Dacă vreţi să vă bucuraţi cât mai mult de această plantă trebuie să-i acordaţi atenţia cuvenită. Cel mai bun sol pentru o dezvoltare armonioasă şi sănătoasă trebuie să fie alcătuit dintr-un amestec uşor, compus din turbă, pământ pentru flori de interior şi nisip. Şi dacă vă gândiţi cumva unde să o aşezaţi trebuie să ştiţi că oxalisul stă foarte bine în locuri suspendate, care îi vor pune mai bine în valoare frunzele şi florile.
Odată stabilit locul în care o veţi poziţiona, puteţi trece mai departe în revistă regulile îngrijirii sale. Alt sfat al specialiştilor se referă la modul în care trebuie udată planta. Vara, va trebui să-i oferiţi apă din belşug, în aşa fel încât pământul să fie umed în permanenţă. Aveţi însă grijă să nu lăsaţi apa în farfuria ghiveciului, deoarece tuberculii pot putrezi.
Nu uitaţi nici de îngrăşăminte. Indicat ar fi să-l alegeţi pe cel obişnuit pentru plante de interior, care va fi folosit o dată pe săptămână, de primăvara până toamna.
La început de toamnă trebuie să tăiaţi tijele cu frunze şi flori de la bază şi să băgaţi planta în repaos, fără să o udaţi. Tuberculii se pot conserva în ghiveciul lor, la întuneric.
Începând cu luna februarie, scoateţi ghiveciul la lumină din nou. E de preferat ca temperaturile să fie cuprinse între 6 şi 12 grade Celsius.
Singurele riscuri care privesc această plantă sunt să o lăsaţi să se usuce vara sau să îi putrezească tuberculii iarna.
De asemenea, trebuie să feriţi planta sau să o trataţi de principalii săi dăunători – păduchii roşii sau musculiţele albe.
Dacă vreţi să înmulţiţi planta trebuie să ştiţi că procedeul se realizează foarte uşor prin despărţirea bulbilor, în momentul transplantării. Puteţi replanta câţiva tuberculi într-un amestec de turbă, pământ de flori de interior şi nisip.
Specii şi varietăţi
Există în jur de 800 de specii, printre care se numără şi Oxalis adenophyilla cu frunze albastre verzui, Oxalis deppei, plantă cu frunze cu 4 foliole verzi şi cu o dungă transversală maro închis, florile roşu închis cu mijloc galben, Varietatea Oxalis deppei Iron Cross, Oxalis hirta, cu flori roz sau violete şi cu mijloc galben, Oxalis lasiandra cu frunze verde aprins şi florile roz-lila, Oxalis triangularis cu frunze cu 4 foliole purpurii, de formă triunghiulară şi florile de culoare roz.
