Cel mai întunecat loc de pe planetă se află în Pădurea Galloway, din Scoţia. Poluarea luminoasă este minimă datorită izolării aproape totale a pădurii, iar constelaţiile pot fi observate în toată splendoarea lor.
E o toamnă ploioasă în Glentrool, unicul sat din inima pădurii scoţiene Galloway. Însă, puţinele familii care trăiesc în acest parc natural de 480 de kilometri pătraţi, de doi ori şi jumătate cât oraşul Glasgow, nu au nevoie de timp frumos pentru a-şi imagina cerul înstelat de deasupra lor. După luni de măsurători, pădurea scoţiană a fost inclusă oficial pe lista Asociaţiei Internaţionale pentru Protecţia Cerului Nocturn (IDA), ca fiind una dintre cele mai bune locaţii pentru privitul boltei înstelate. Premiul acordat de IDA vine ca o recunoaştere a „calităţii“ cerului nocturn din zonă, unde poluarea luminoasă este minimă datorită izolării aproape totale a pădurii, iar constelaţiile pot fi observate în toată splendoare. „Zonele de genul acesta dispar cu repeziciune, iar, în clipa de faţă, doar 10% dintre locuitorii Marii Britanii pot vedea pe cer Calea Lactee, din locurile în care trăiesc“, a explicat britanicul Martin Morgan-Taylor, membru al consiliului IDA. De asemenea, pădurea scoţiană a fost desemnată cel mai întunecat loc din lumea industrializată. „Măsurătorile întunericului din pădurea Galloway au depăşit proba cu Sky Quality Meter şi sunt comparabile cu cele de la observatorul Roca de Los Muchatos din La Palma, unul dintre cele mai mari din lume“, a explicat Friedel Pas, responsabilul european al International Dark-Sky Association. Până acum, primatul în acest domeniu a aparţinut ani la rând Natural Bridges Park, din Utah, şi Chery Springs Park, din Pennsylvania. Revenirea Bătrânului Continent în postura de lider a fost remarcabilă. Europa ocupă în prezent şi locul doi în acest clasament al „nopţilor perfecte“, datorită rezervaţiei naţionale din Zselic, Ungaria. În Scoţia, de exemplu, s-a atins nivelul doi pe scala internaţională a obscurităţii, maximul posibil pe pământ. Doar în mijlocul oceanului, departe de coastele scântâietoare, regatul întunericului este total.
Turism pe întuneric
„Am ajuns până acolo unde nimeni din Marea Britanie nu a reuşit să ajungă înaintea noastră“, spune Keith Muir, preşedintele Oficiului de Turism din Galloway Forest District. În cele mai bune condiţii climatice, cei peste 900.000 de vizitatori ce se îndreaptă anual spre oaza de întuneric pot număra peste 7.000 de stele, un fel de proiecţie în cinemascop a celor câteva zeci care strălucesc noaptea pe cerul Londrei. Cu toate acestea, rezervaţia nu se bucură de privilegiile de care ar trebui. „Toţi locuitorii planetei ar trebui să aibă dreptul la nişte nopţi perfecte, cum sunt cele din Galloway, unica rezervă ignorată de orice lege privind mediul“, observă Bob Mizon, astronom în cadrul British Astronomical Society şi coordonator al campaniei Campaign for Dark Sky, care din 1989 se luptă pentru „depurarea“ spectacolului celest. De ani întregi, acesta merge prin şcolile din Regatul Unit cu al său Travelling Planetarium şi prezintă o boltă cerească pe care puţini reuşesc să şi-o imagineze doar privind spre cer. „Nici un copil londonez nu a văzut Calea Lactee, un privilegiu de care se bucură mai puţin de zece la sută dintre britanici“, a spus Mizon. Problema nu se rezolvă doar prin stingerea surselor de iluminat. „Iluminarea ar trebui să fie parte din urbanistică. În afară de Slovenia, Lichtenstein, Cehia şi câteva regiuni italiene, nici o ţară nu se preocupă de raţionalizarea luminii şi orientarea acesteia spre locurile unde este necesar, astfel ca un teren de golf să nu strălucească pe o distanţă de 15 km, contribuind la «paloarea» galaxiei“, a precizat acesta. Ca să nu mai vorbim că farurile şi felinarele îndreptate spre cer îi costă anual pe britanici peste 110 milioane de euro.
