Nu o să găsiţi niciodată o singură opinie în ceea ce priveşte folosirea suzetei pentru copiii nou-născuţi.
Unii dintre părinţi adoptă acest obiect ca fiind obligatoriu în cadrul trusoului copilului, în timp ce alţii nici nu se gândesc să îşi înveţe pruncul să folosească acest obiect. Potrivit site-ului www.nou-născuţi.ro, orice părinte trebuie să adopte o cale de mijloc.
Copilul se naşte cu reflexul de supt. Dacă este sătul, sunt rare momentele în care va dori să sugă altceva decât sânul mamei. În cazul în care copilul este alimentat la sân, medicii recomandă să se evite folosirea suzetei de către copilul mic.
Pentru copil, momentul suptului reprezintă satisfacerea nevoilor alimentare şi satisfacerea nevoii de dragoste, securitate, comunicare directă cu mama sa. Dacă bebeluşul este alimentat artificial, important este să primească mâncarea în braţele mamei sale sau ale unei persoane cunoscute, care să-i satisfacă şi nevoile afective.
Pe măsură ce bebeluşul înaintează în vârstă, foloseşte gura pentru a cunoaşte mediul înconjurător şi va începe, în mod firesc, cu descoperirea corpului, cu descoperirea mâinilor şi a degetelor. Gestul suptului capătă alte valenţe în acest moment. În acest context, la unii copii apare suptul degetului, ca gest de autosatisfacere a nevoii de afecţiune şi îl va utiliza ori de câte ori se simte în insecuritate sau are o suferinţă fizică. Unii copii pot folosi, în acelaşi scop, urechea iepuraşului care se află lângă ei sau păturica lor.
Suzetă în schimbul liniştii
În această perioadă, părinţii încep să introducă în uzul zilnic al bebeluşului şi suzeta, pentru a-l linişti pe acesta. Există avantaje în utilizarea suzetei: se poate steriliza mai des decât iepuraşul, îi poate fi dată copilului doar în anumite momente. Pentru aceasta, părinţii trebuie să achiziţioneze mai multe suzete identice, de preferat din silicon (pentru că există copii care sunt alergici la latex), pe care să le sterilizeze prin fierbere (cinci minute în apă fiartă) chiar înainte de prima utilizare, care să îl poată „însoţi“ pe copil în medii necunoscute (la plimbare, la medicul de familie).
Ceea ce nu este bine este considerarea suzetei ca mod automat de a opri copilul din plâns. Când copilul plânge, el încearcă să spună că este ceva în neregulă.
Dacă este oprit din plâns cu suzeta, problema copilului nu este rezolvată, chiar dacă acest fapt aduce liniştea. Este mult mai important ca părinţii să descopere cauza pentru care copilul plânge şi să ia măsurile necesare. Suzeta poate fi folosită doar ca un ajutor în plus, pentru alint, dar numai de ce s-a depistat care este cauza plânsului său.
Dacă părinţii hotărăsc să lase suzeta la îndemâna copiilor, este de preferat ca suzeta să fie prinsă cu un şnur de haine şi nu în jurul gâtului copilului, căci există riscul ştrangulării.
Nu uitaţi: există şi riscuri în utilizarea iraţională a suzetei!
Unul dintre riscurile folosirii iraţionale a suzetei este şi faptul că, astfel, copilul este împiedicat să îşi descopere schema corporală: nu mai poate simţi textura jucăriilor sau pielea mamei.
Suzeta poate împiedica copilul să gângurească sau să vorbească. De aceea, nu-i permiteţi copilului să „vorbească“ cu suzeta în gura. Unii copii folosesc suzeta şi la vârste mai mari (peste doi ani şi chiar spre cinci ani), astfel încât modul de pronunţie a cuvintelor poate fi „stâlcit“ şi acestea vor fi asimilate în vocabular în mod eronat.
Un alt pericol reprezentat de suzetă este faptul că, în timp, suptul permanent al acesteia (sau chiar a degetelor) poate deforma dantura bebeluşului.
Aşadar, suzeta ar rebui să fie considerată doar un obiect care poate uşura perioadele de tranziţie de la dependenţa de părinte la cea de independenţă, element care îl va face să depăşească mai uşor aceste momente de stres. Numai din acest punct de vedere, suzeta poate fi utilă în creşterea şi îngrijirea copilului.
