Cartea de weekend

„Macii, ploaia și singurătățile Irinei Mavrodin“ de Genoveva Preda
Scrisul Românesc. Fundația-Editura 2014
Irina Mavrodin (n. 12 iunie 1929 – d. 22 mai 2012), profesoară de literatură franceză (inițial la Universitatea din București, ulterior profesor consultant la Universitatea din Craiova), traducătoare română de limba franceză, poetă și eseistă, este subiectul unei cărți de excepție din toate punctele de vedere. Este vorba despre apariția, la „Scrisul Românesc. Fundația-Editura“, a unei ediții bilingve româno-franceză „Macii, ploaia și singurătățile Irinei Mavrodin“. Autor, redactor, concepție artistică și coperta Genoveva Preda (care a și finanțat tipărirea).
Volumul este structurat pe nouă capitole, plus albumul amintirilor. În primul capitol („O prietenie care ține de miracol”), autoarea, Genoveva Preda, explică cititorilor legătura sufletească dintre ea și Marea Doamnă care a fost Irina Mavrodin, prietenie care a început între cele două în toamna anului 1995, în Franța, în Bretania… „Toate poveștile, toate mărturisirile Irinei mă fermecau… Multă vreme am crezut că Irina e o persoană foarte puternică…“. Volumul se citește pe nerăsuflate, ca să spun așa, amintirile și peregrinările celor două protagoniste sunt tulburătoare, sincere și inedite. Actrița Genoveva Preda dovește o sensibilitate aparte în consemnarea întâlnirilor ei cu Irina Mavrodin, iar mărturisirile acesteia țin (și) de istorie literară. De altfel, autoarea a recidivat în bine: a scris și publicat, tot la Craiova, o carte dedicată lui Cioran, „Destinul unui spectacol: Cioran, l’homme a fragments“, carte care a ieșit de sub tipar, în Bănie, pe 8 aprilie 2011, ziua când se împlineau o sută de ani de la nașterea lui Cioran!
Un capitol aparte îl reprezintă „Crâmpeie din eseurile și poeziile Irinei Mavrodin“: „Când țin în mână decorația «Chevalier des Arts et des Lettres», primită din partea Franței pentru poezie, eseu și traducere, am sentimentul că, în acel mic obiect sclipitor, stă închis vrăjitorește un șir lung – șir de clipe, ore, zile, nopți, ani din viaț mea“ (Irina Mavrodin – „Cvadratura cercului“). Este o carte care ne-a… vrăjit!
În loc de încheiere, cităm din însemnările Irinei Mavrodin despre întâlnirea ei cu Bănia: „… Cu sufletul deschis și cu iubire, pot spune: binecuvântată fie această întâlnire a mea cu Craiova universitară, cu Craiova artistică și culturală! Binecuvântată fie această întâlnire a mea și cu oamenii ei, pur și simplu!“ (fragment din  volumul „CRAIOVA – Orașul întâlnirilor“, antologie de Florea Firan, ediția a II-a, 2014).