http://www.youtube.com/watch?v=X2njIj51AII
În sat, lumea vorbeşte. Fiecare are un of şi câte ceva de cerut europarlamentarilor. Sunt multe pe listă, dar o directivă este trasată de toţi: mărirea pensiilor. Că doar europarlamentarii sunt şi ei oameni şi înţeleg problemele sătenilor. Şi apoi, Europarlamentul se află şi el tot într-un sat, mai mare, pe nume Bruxelles.
Cu ce se ocupă europarlamentarii? Câţi bani câştigă aceştia? Cine este preşedintele Parlamentului European? De la ce partid? Ce aşteaptă votanţii de la europarlamentari? Acestea sunt câteva dintre întrebările pe care le-am adresat ieri alegătorilor întâlniţi pe traseul Craiova – Filiaşi, încercând să aflăm cât de familiarizaţi sunt doljenii cu problema alegerilor europene. Prima comună de pe traseu a fost Işalniţa. Două secţii de votare au fost amenajate vizavi de primărie. Pe stradă, lumea se adunase la vorbă, chibiţând de-ale politicii interne. „USL trăieşte! Votaţi, mă, USL!“, glumea un sătean. Ce trebuie să facă un europarlamentar la Bruxelles? „Să susţină problemele ţării! Am venit să votez, pentru că este dreptul meu“, m-a asigurat unul dintre cei care votaseră deja. Ştiţi vreun nume de candidat de pe liste? „Sigur că ştiu! Este domnul Ponta… Eu am votat PSD“, mi-a răspuns, nu prea sigur pe sine, un alegător care s-a recomandat Ion Filip. Lumea ajungea la secţiile de votare venind de la biserică. În comuna Almăj, una dintre secţiile de votare era chiar lângă biserică. Două bătrâne stăteau de vorbă. „Aţi votat?“. „Am votat!“. „Ce aşteptaţi de la europarlamentarii pe care i-aţi votat?“. „Ce ne trebuie. Pensie, locuri de muncă pentru tineret, mamă! Copiii fac şcoli şi degeaba le fac, nu au locuri de muncă. Are copilul 21 de ani şi nici un fel de venit. Merge la şcoală, dar ce să iasă de acolo? Dacă face facultatea ce iasă, că nu are unde să muncească“, a spus Ioana Crâmboiu. „Ştiţi cât câştigă un europarlamentar?“. „Aaaa… Păi câştigă muuult, nu ca noi! O avea 60 de milioane, nu ştiu!“, a răspuns Ioana Bălmău. Un domn era supărat pe toţi politicienii. „Nu mă duc la vot! Dacă au terminat toată ţara de ce să mă duc? Ba mă duc… Da’ pe cine zici mata să votez? Care sunt mai buni? Să-mi spuneţi şi mie care a făcut ceva! Combinatu’ îl terminară, Termo o terminară… Au terminat toată industria ţării, tot! Indiferent de partid“. Întrebat cât câştigă un europarlamentar, Grigore Ciucă a tăcut puţin şi şi-a făcut sumar un calcul: „Au peste 60 de milioane. Ce? Au mai mult? I-am votat să facă treabă, să mărească pensiile, să ieftinească mâncarea. Şi măcar să nu mai fure!“. „Ba 15.000 de euro au pe lună! Plus maşină la scară, mâncare etc. Au exagerat de mult“, s-a băgat în vorbă un localnic.
Ioana Popa avea un of: pensia de la CAP, pe care o vrea înapoi. Când a auzit de câştigurile europarlamentarilor a adus vorba de pensie.
„Am auzit şi eu de milioane de euro de astea! Sute de mii, nu ştiu ce sunt, am auzit pe la televizor. Da’ ei câte burţi au? Să ne fi făcut şi nouă măcar 100 de euro… Să-mi fi pus şi mie acolo 500.000… 500 de lei … 50 de lei, d-eştia cum sunt acu’. Pe cine văzui pe listă? Păi am văzut pe afişe pe aicea în vale, pe Ponta, pe Jean Marinescu. Să ne mărească şi nouă pensia asta de la CAP! Că nu mi-a pus şi mie nimic“.
„Vine să te ia de acasă şi te forţează să votezi cu cine vor ei?“
La Brădeşti, fluxul la secţia de votare era foarte scăzut, câţiva câini toropiţi de soare dormeau pe lângă maşinile parcate în apropierea secţiei de votare. În sfârşit, a ieşit un alegător. „Cunoaşteţi vreun nume de pe listele candidaţilor?“. „Nu cunosc, am votat cu partidul“, a recunoscut el franc. „Dar ăia de i-am votat trebuie să facă bine pentru ţară“. O familie, soţ şi soţie, şi-a terminat treaba la urne şi mergea probabil spre casă. „Ştiţi cât câştigă un europarlamentar?“. Domnul a dat să se oprească şi a apucat să-şi spună jumătate de opinie: „După părerea mea, câştigă 24.000 de euro, au deconturi pentru cazare, sporuri, facilităţi dacă vor să-şi cumpere apartament etc. 4.000 de euro au numai pentru avion“. Bărbatul a fost însă tras insistent de mână de către soţie. „Hai, dragă, că ne grăbim.“
La Filiaşi, una dintre secţiile de votare era ascunsă între blocuri. Pe strada prăfuită trecea din când în când o maşină, care căuta umbră pentru parcare. O doamnă care tocmai votase ştia ce trebuie să facă politicienii trimişi la Bruxelles. „România să nu mai fie groapa de gunoi a Europei! Ce pot să vă spun, patriot, în afară de Vadim…“. La altă secţie de votare, Ana Staicu susţinea că i-a păcălit pe cei care o aduseseră cu maşina la vot.
„M-au luat cu maşina şi mi-au spus să votez cu ei, cu PNL. Dar eu votai cu altcineva. De ce să votez cu ei? E dreptul meu să votez cu cine vreau. N-am un ban să mănânc o pâine, nu am cu ce să plătesc curentul. De ce a ajuns ţara asta de râpă aşa? Vine să te ia de acasă şi te forţează să votezi cu cine vor ei?“, se întreba alegătoarea. Vasile Popescu părea unul dintre cei mai familiarizaţi cu problema europarlamentarelor. „Ca să distrugem corupţia din România ar trebui ca, în primul rând, să schimbe Legea electorală. Şi să se organizeze alegeri din doi în doi ani: şi aici, şi în UE. Să fie o singură Cameră în Parlament. Nu era prost vechiul sistem: Marea Adunare. Că ăştia o dau de la unii la alţii. Marian Jean Marinescu şi-a făcut treaba, este un bun europarlamentar. A fost ales şi europarlamentarul anului. Nu contează de la ce partide sunt. Acolo ei trebuie să fie cu România“, a spus acesta. Evident, discuţia a alunecat spre corupţie. „Un europarlamentar bun eu o consider pe Monica Macovei. Cât a fost în ţară a înfiinţat DNA. Acum toţi hoţii ăştia vor să desfiinţeze DNA. Ultima dată s-a votat legea asta în care nu numai că-i condamnă, le confiscă şi averile. Foarte bine! Că acum merg la închisoare ca la Universitate. Poate să le facă şi piscină acolo“, a încheiat omul şi a plecat să voteze.
