Statisticile spun că aproximativ 5% dintre persoanele încadrate ca fiind nevăzătoare nu văd absolut nimic, restul au vedere parţială. Unii pot să desluşească la distanţe de aproximativ un metru, iar alţii pot să perceapă diferenţa dintre întuneric şi lumină. Lipsa parţială sau totală a vederii nu înseamnă şi lipsă de inteligenţă, dovadă în acest sens fiind şi cinci nevăzători din judeţul Dolj: o absolventă de Conservator, două interprete de muzică populară, un epigramist şi un câştigător al fazelor naţionale ale unor concursuri de cultură generală.
Nevăzătorii au o sensibilitate mai mare faţă de sunete, muzica fiind unul dintre domeniile în care se manifestă foarte bine.
Vederea Dianei Cazan este afectată în proporţie de 90%. Priveşte lumea prin ochelari cu dioptrii de 19 pentru citit şi de 14 pentru distanţă. Are o viaţă cât se poate de normală la cei 25 de ani, cu bucurii şi necazuri specifice vârstei. Şi-a găsit, cum îi place să spună, un medicament pentru suflet – muzica, aceasta este lucrul ce o ţine pe linia de plutire în momentele când simte că totul se năruie. Un gram de ghinion a fost de ajuns pentru ca Diana să se nască cu probleme grave de vedere. „Cred că s-a întâmplat ceva în timpul sarcinii. Părinţii sunt oameni normali, fără probleme de sănătate. Am purtat ochelari de când mă ştiu, sunt norocoasă însă, reuşesc să întrezăresc, mă pot descurca singură. În prezent, glaucomul îmi este foarte afectat, fac tensiune oculară foarte mare, deja nu o mai pot ţine sub control, nici măcar cu tratament. Pe 18 februarie sunt programată la un spital din Iaşi pentru intervenţie chirurgicală. Există riscul să îmi pierd şi ultimele zece procente din vedere“, a povestit Diana.
Chiar dacă doar întrezăreşte, Diana simte omul, îi simte intenţiile din tonalitatea vocii. A urmat Liceul de Artă din Craiova, apoi Conservatorul de Muzică din cadrul Facultăţii de Litere a universităţii craiovene, specializarea Interpretare muzicală. Din 2007, este colaborator la Filarmonica „Oltenia“, face parte din corul instituţiei. Cântă la pian, a debutat cântând melodii populare, iar de mai bine de trei ani interpretează muzică uşoară. A câştigat numeroase concursuri de muzică uşoară organizate de Asociaţia Naţională a Nevăzătorilor din România. Are o voce caldă, care transmite emoţie, regăsindu-se perfect în melodiile interpretate de Celine Dion sau Lara Fabian, iar dintre interpreţii români o admiră pe Paula Seling. Pe Diana Cazan aţi avut şansa să o vedeţi şi la concursul „X Factor“, unde a fost alintată „Îngerul X Factor“ de către Dan Bittman. Experienţa şi încrederea pe care le-a căpătat în urma concursurilor de muzică la care a participat au ambiţionat-o şi mai mult şi vrea să participe şi la alte competiţii muzicale.
De şapte ani participă la toate concursurile de muzică populară
Maria Anastasiu are 38 de ani. I-a plăcut să cânte muzică populară încă de când era copil. A urmat şcoala de nevăzători la Arad, după care a lucrat la Cooperativa „Stăruinţa“ timp de 14 ani. A rămas fără loc de muncă şi i-a fost imposibil să îşi mai găsească de lucru. A fost nevoită să se pensioneze la 30 de ani. De aproximativ şapte ani participă la toate concursurile de muzică populară, unde tot timpul s-a clasat în topul câştigătorilor (la Bistriţa Năsud, Bacău, Baia Mare, Arad). Are o voce de excepţie şi a avut şansa să cânte alături de interpreţi de seamă ai folclorului românesc. Din nefericire, fetiţa familiei Anastasiu are probleme grave de vedere. Diagnosticul pus la naştere a fost subluxaţie de cristalin. „La ultimul control la care am fost ne-au spus că problema de vedere s-a agravat şi că trebuie intervenit chirurgical cât mai repede posibil. Vineri plecăm la Bucureşti, la control… Vreau ca fetiţa mea să nu se simtă marginalizată, să poată să urmeze un liceu şi chiar o facultate“, a spus Maria.
Mai bine de două decenii a contribuit la recuperarea persoanelor paralizate
Elena Giulea are 57 de ani. „Noi, nevăzătorii din naştere, nu ne considerăm «bolnavi» şi nu considerăm lipsa vederii drept un impediment. Dimpotrivă, încercăm să ne bucurăm de o viaţă normală, nu ştim cum este altfel… Dacă eşti optimist, răzbaţi în viaţă, dacă nu, cazi şi nu te mai ridici, indiferent dacă vezi sau nu… Timp de 20 de ani am luptat să-i ajut pe alţii, aflaţi la nevoie. Am urmat şcoala sanitară la Arad, după care am lucrat ca masor la Spitalul nr. 3, apoi la Spitalul Judeţean de Urgenţă. Satisfacţia cea mai mare a vieţii este cea sufletească, gândindu-mă la câţi oameni aflaţi în situaţie deosebită am ajutat: paralizaţi, imobilizaţi în urma unor accidente. Am contribuit în proporţie foarte mare la recuperarea lor… Am avut şansa să rămân în Bucureşti, la un ansamblu de muzică, însă nu am putut renunţa la oamenii din spitale care aveau nevoie de mine! Îmi acopăr golul din viaţă cu muzica. Îmi place să interpretez muzică populară şi romanţe. Am participat la nenumărate concursuri şi am fost de fiecare dată printre cei premiaţi. Muzica Mariei Lătăreţu se potriveşte cel mai bine vocii mele, îmi place însă şi cântul Mariei Ciobanu, al lui Gheorghe Roşoga şi romanţele devenite istorie ale Ioanei Radu“.
Sandu Marin scrie epigrame în alfabetul Braille
Sandu Marin este cunoscut în rândul nevăzătorilor din Craiova şi nu numai ca „Epigramistul“. Este nevăzător din naştere, nu a avut niciodată şansa să vadă chipul mamei sau razele de soare. Acest lucru nu l-a împiedicat însă să muncească, să-şi găsească pasiunea în a scrie epigrame în alfabet Braille. La 13 ani s-au hotărât părinţii să îl trimită la o şcoală pentru nevăzători la Cluj. După terminarea şcolii, s-a întors în Craiova, unde a lucrat la „Stăruinţa“. A învăţat că viaţa trebuie luată aşa cum este, iar puţin haz de necaz nu strică niciodată. „Am făcut mături şi ambalaje din carton, nu mi-a fost ruşine să muncesc. În timpul liber am început să scriu versuri scurte, cu caracter satiric, care se sfârșesc prin poante ironice, mușcătoare, la adresa unui personaj, că doar românul ştie cel mai bine să facă haz de necaz în orice situaţie de viaţă“, a povestit Sandu Marin. Este membru al Cenaclului Epigramiştilor Olteni. Caută editor şi sponsori pentru a-şi publica o carte de proză scurtă, la care munceşte de luni bune. Ne-a spus şi nouă o epigramă adresată „Unui prieten“: „L-a lăsat memoria / Mintea l-a lăsat şi ea / Bucuria lui e asta / Ieri, l-a lăsat şi nevasta!“.
Câştigător al concursurilor de cultură generală
Ion Giulea nu a avut şansa să vadă niciodată. Însă, de când se ştie, a dorit să fie la curent cu tot ce se întâmplă la nivel mondial. Ascultă la radio programele de ştiri, a învăţat să navigheze pe internet, citeşte foarte mult în alfabetul Braille. El este reprezentantul Asociaţiei Nevăzătorilor din Craiova atunci când vine vorba de concursuri naţionale de cultură generală, câştigând multe dintre aceste competiţii. În luna aprilie, Filiala Craiova a Asociaţiei Nevăzătorilor organizează două concursuri de cultură generală „Pe meridianele lumii“ şi „Imaginea ta contează“ (cel din urmă destinat femeilor cu deficienţă de vedere – n.r.).
Despre alfabetul Braille
Alfabetul Braille este un sistem de scriere folosit de persoanele cu deficiențe de vedere. Sistemul a fost creat de Louis Braille în 1825. Literele sunt compuse din puncte ieșite în relief, care pot fi simțite cu ajutorul degetelor. Literele de la A la Z au fiecare semne corespunzătoare în Braille. Pentru a reprezenta un număr cât mai mare de caractere și simboluri, sistemul apelează la numeroase aranjamente ale celor 63 de combinații de puncte ale grupului fundamental.
