Deşi se află doar la câteva sute de kilometri mai la vest, Ungaria oferă elevilor mult mai multe oportunităţi decât România
Sabina Marcu, studentă a secţiei de Comunicare şi relaţii publice în cadrul Universităţii din Craiova, a povestit pentru Gazeta de Sud experienţa sa în cadrul unui stagiu de practică pe care l-a derulat într-un liceu şi o şcoală generală bilingvă din Budapesta. Acolo a avut posibilitatea să predea limba şi cultura spaniolă, limba şi literatura română, precum şi civilizaţie şi cultură românească, acestea din urmă în limba engleză. „Pentru a defini succint cele două sisteme de educaţie aş putea spune, în primă fază, că sistemul românesc este modern, iar cel maghiar, postmodern. În nici un caz nu voi încerca să trag concluzii despre eficienţa sau ineficienţa unuia dintre sisteme pentru că atât cel românesc, mai conservator, mai teoretizat şi care îndeamnă mai mult la studiu autodidact, cât şi cel maghiar, axat pe comunicare, practică şi descoperire, au produs şi produc în continuare elevi şi studenţi care se pot integra şi face performanţă la nivel universitar şi postuniversitar în orice stat european“, notează Sabina Marcu, într-un material trimis GdS.
Şcolile din Ungaria dispun de proiector, computer, televizor, cd-player
Potrivit acesteia, un prim criteriu al diferenţei îl reprezintă tehnologizarea. „Cele două şcoli în care mi-am desfăşurat stagiul, dar şi altele două pe care le-am vizitat în mediul rural, Balatonalmadi Bylingual School şi Vac Grammar School, dispun în fiecare clasă de proiector, computer, televizor, cd-player care se utilizează frecvent la ore, aspect în care şcoala românească înregistrează o carenţă“, a spus Sabina Marcu, care a subliniat faptul că în timp ce reforma românească din educație a încercat „o schimbare a structurilor“ (trecerea clasei a IX-a la generală şi includerea grupei pregătitoare în şcoală) şi a standardelor de performanţă (prin modificările succesive ale examinării finale la gimnaziu şi la absolvirea liceului), sistemul maghiar a pus accentul pe optimizarea practicii instruirii la clasă. „Acest lucru s-a realizat prin includerea unui număr de cel puţin cinci ore de limbă străină (engleză, în cea mai mare parte) la toate clasele, numărul crescând progresiv în liceu, revitalizarea curriculumului la decizia şcolii prin creşterea numărului de opţionale, obligativitatea competiţiilor semestriale şi anuale între şcoli, introducerea examenelor de final la clasele a IV-a, a VI-a, a X-a, cu rol de verificare a standardelor de performanţă (a nivelului elevilor)“, a precizat Sabina Marcu.
Structură diferită
Şi în ceea ce priveşte structura apar o serie de diferenţe. „Diferenţa de structură dintre sistemul românesc şi cel maghiar o reprezintă anul 0 sau clasa a IX-a, care oferă posibilitatea elevilor maghiari să adopte un an pregătitor în care să studieze aprofundat patru sau cinci materii: limba străină principală (11 – 15 ore săptămânal), limbă şi literatură maghiară (5 ore/săptămână), matematică (7-10 ore/săptămână) şi IT. Există licee care adoptă acest an 0 (aproximativ 85%) şi licee cu patru ani, ca în România“, a notat Sabina Marcu.
În ceea ce priveşte bacalaureatul, toţi liceenii îl susţin la materii obligatorii, precum: limba şi literatura maghiară, limba străină, matematică, o disciplină ştiinţifică (chimie, fizică, biologie) şi o disciplină umanistă (istorie, psihologie, limbă străină secundară). Un avantaj este acela că li se permite să susţină proba de bacalaureat la limba străină principală (care se dă după modelul testelor internaţionale TOEFL, Cambridge sau TLC) cu doi sau trei ani înaintea finalizării studiilor de liceu (după anul pregătitor sau după clasa a X-a).
De remarcat este însă faptul că „predarea limbilor străine se desfăşoară prin interacţiune şi descoperire, profesorii urmărind simultan dezvoltarea abilităţilor auditive, de lectură şi de comunicare“.
