Vezi mai jos ce explicaţii halucinante au procurorii anticorupţie la faptul că nu au reuşit să obţină interdicţia de a părăsi ţara pentru Dinel Staicu
Pe 16 februarie 2011, la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti s-a petrecut un lucru extrem de important în scandalul dispariţiei lui Dinel Staicu din România. Staicu era inculpat la această instanţă sub acuzaţia de „asociere pentru săvârşirea de infracţiuni“. Omul de afaceri este acuzat că a prejudiciat Transgaz Mediaş cu 11,3 milioane de euro. DNA a aflat că Dinel Staicu intenţiona să-şi schimbe numele şi nu s-a mai prezentat la termenele de judecată după audieri. În consecinţă, pe 24 ianuarie 2011, DNA a solicitat instanţei să dispună interdicţia de a părăsi ţara pentru Dinel Staicu.
Procurorii „apreciază că este necesară luarea acestei măsuri preventive pentru buna desfăşurare a procesului penal“. Ei consideră că există „posibilitatea sustragerii de la judecată a inculpatului“. Ei solicită ca instanţa să aibă în vedere faptul că inculpatul nu s-a mai prezentat după audiere la termenele ulterioare, iar lipsa apărătorului ales la termenul anterior nu constituie altceva decât un mod de tergiversare a cauzei. Încheierea din data de 16 februarie 2011 menţionează că avocatul lui Dinel a cerut respingerea cererii procurorilor. Avocatul „învederează că motivul schimbării numelui îl constituie faptul că inculpatul urmează a se căsători cu numita N (…). L (…), însă codul numeric personal va rămâne în orice situaţie acelaşi, precizând că în această situaţie nu poate fi vorba de o sustragere“.
În această susţinere există o mare minciună: Dinel Staicu nu urma să se căsătorească cu Lenuţa Nuţu, ci era căsătorit din 8 septembrie 2007. Este posibil ca această minciună să fi influenţat instanţa, care a respins cererea procurorilor. Reprezentanţii Judecătoriei Sectorului 2 spun că menţiunea din încheierea de şedinţă din 16 februarie a fost făcută după o susţinere orală a avocaţilor. „Sunt menţiuni făcute oral. Doamna avocat Alina Răducan a depus o xerocopie după o împuternicire din partea domnului Staicu, ca şi o copie a noii cărţi de identitate (emisă pe 7 februarie, pe numele Dinel Staicu – cu noua adresă din Bucureşti). Nu se menţionează în încheiere cine este reprezentantul lui Dinel Staicu, doar apar această împuternicire şi copia cărţii de identitate. Probabil că la următoarea încheiere se va remedia“, spun reprezentanţii Judecătoriei Sectorului 2. Practic, avocatul care a minţit că Dinel urmează să se însoare rămâne anonim. Interesant este şi cum a gândit judecătoarea Balaci Carmen – Constanţa, care a respins cererea procurorilor DNA. În mod normal, nu-ţi schimbi administrativ numele de familie, dacă oricum urmează să te căsătoreşti. Apărarea a mai motivat că „inculpatul a făcut dovada imposibilităţii de prezentare la termenul anterior (adică pe 19 ianuarie 2011), deoarece mai aveau un dosar la Tribunalul Dolj“. Pe site-ul Tribunalului Dolj nu figurează nici un dosar în care este implicat Dinel Staicu, care să fie avut termen pe 19 ianuarie.
Judecătoarea Balaci nu poate fi trasă la răspundere
Balaci Carmen-Constanţa, judecătoarea care a respins solicitarea DNA de interdicţie a părăsirii ţării pentru Dinel Staicu, nu poate răspunde în faţa legii pentru sentinţa dată, ne-a informat vineri purtătorul de cuvânt al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), Monica Prejmereanu. „Există cazuri bine definite pentru care CSM poate să se sesizeze. Acestea sunt prevăzute în art. 99 din Legea nr. 303/2004“, a precizat aceasta. Potrivit textului de lege menţionat, judecătorul poate răspunde doar pentru abaterile disciplinare, care nu au legătură cu sentinţa. Potrivit art. 97, alin. (2), sesizarea CSM „nu poate pune în discuţie soluţiile pronunţate prin hotărârile judecătoreşti, care sunt supuse căilor legale de atac“.
Purtătorul de cuvânt al CSM, Monica Prejmereanu, precum şi cel al DNA – Livia Săplăcan, susţineau vineri la unison că măsurile preventive pot fi atacate la instanţa superioară odată cu fondul. În cazul nostru: măsura respinsă de Judecătoria Sectorului 2 putea fi atacată la TMB, dar numai după ce dosarul ajungea la tribunal. Practicienii consultaţi de GdS contrazic CSM şi DNA. „Încheierea de admitere sau de respingere a unei măsuri preventive poate fi atacată în 24 de ore la instanţa superioară“, spun practicienii consultaţi de GdS.
DNA nu a atacat la TMB încheierea de respingere. DNA s-a rezumat să ceară interdicţia de a părăsi ţara pentru Dinel Staicu doar în dosarul Transgaz Mediaş. „Pe 24 ianuarie 2011, DNA a cerut interdicţia de a părăsi ţara în dosarul Transgaz. Nu am procedat la fel în dosarul BIR deoarece acest dosar se afla între TMB şi Curtea de Apel Bucureşti. Practic, dosarul nu se afla pe rol“, a spus Livia Săplăcan.
Într-adevăr, dosarul BIR a fost înregistrat la Curtea de Apel Bucureşti pe 10 ianuarie 2011, iar primul termen în dosar a fost pe 7 februarie 2011. Pe 16 februarie 2011, Judecătoria Sectorului 2 respingea cererea DNA de interdicţie de părăsire a ţării pentru Dinel Staicu în dosarul Transgaz. DNA se putea îndrepta însă în dosarul BIR, ajuns între timp la Curtea de Apel Bucureşti, care avea al doilea termen pe 7 martie 2011. Nu a făcut acest lucru şi nici nu are o explicaţie plauzibilă.
„Am crezut în justiţie, dacă pe 16 februarie se admitea cererea de interdicţie era valabil şi pentru dosarul BIR“, a spus Livia Săplăcan. DNA nu are totuşi nici o scuză că nu a cerut interdicţie în dosarul BIR, deşi avea timp să o facă.
CSM s-a autosesizat
Inspecţia Judiciară de pe lângă plenul CSM s-a sesizat din oficiu şi va face verificări cu privire la aspecte legate de cauzele aflate pe rolul instanţelor româneşti privind pe Dinel Nuţu, fost Staicu, dat în urmărire internaţională, informează CSM, printr-un comunicat remis vineri.
CSM a aruncat vina pentru fuga din ţară a lui Dinel asupra DNA. „De la data de 10 ianuarie 2011, DNA a avut la îndemână posibilitatea depunerii cererii de luare a măsurilor asiguratorii la Curtea de Apel Bucureşti, pe rolul căreia, tot de la acea dată, se afla dosarul în cauză, primul termen de judecată pentru recurs fiind fixat de CAB la 7 februarie 2011“, se arată în comunicatul citat. Mai mult, susţin reprezentanţii CSM, elementele pe care se putea fundamenta o eventuală decizie de luare a măsurii asiguratorii erau conţinute în dosarul transmis Curţii de Apel Bucureşti, Judecătoria Sector 2 având pe rol alt dosar, cu probatoriu şi elemente diferite, vizând aceeaşi persoană, „însă cu grad relativ de concludenţă în legătură cu necesitatea dispunerii acestei măsuri“.
