CONSTANTIN BRÂNCUŞI
S-a născut pe 19 februarie 1876, în localitatea Hobiţa din judeţul Gorj. Este considerat unul dintre cei mai mari sculptori ai secolului al XX-lea, înnoind limbajul şi viziunea plastică în sculptura contemporană. După moarte a fost ales membru al Academiei Române.
Brâncuşi a relevat lumii occidentale dimensiunea sacră a realităţii.
A urmat cursurile Şcolii de Arte şi Meserii din Craiova, după care a plecat la Bucureşti, unde a studiat la Şcoala de Belle-Arte. I-au fost acordate premii pentru sculpturile realizate încă din primii ani ai studenţiei. În 1902 a finalizat „Ecorşeu“, cu ajutorul doctorului Dimitrie Gerota. Lucrarea este un studiu pentru reprezentarea corpului omenesc, iar precizia lui îl va face să fie folosit în şcolile româneşti de medicină.
În 1903 a primit comanda să realizeze bustul lui Carol Davila, singurul monument public al lui Brâncuşi din Bucureşti. În 1905 a intrat la École Nationale Supérieure des Beaux-Arts din Paris.
El creează opere remarcabile, precum „Domnişoara Pogany“, unul dintre cele mai sugestive simboluri ale feminităţii. Întreaga existenţă i-a fost marcată de tema zborului, iar asta se vede în creaţiile sale: „Pasărea de aur“, „Pasărea în văzduh“, „Ţestoasa zburătoare“.
Asamblul monumental de la Târgu Jiu („Coloana Infinitului“, „Poarta Sărutului“ şi „Masa Tăcerii“) reprezintă apogeul carierei sale, „Coloana Infinitului“ fiind considerată o sinteză a căutărilor sale din întreaga viaţă.
