Din cele 37 de arii naturale protejate, câte se găsesc pe întinsul judeţului Dolj, nici una nu are un custode, adică o persoană sau o instituţie care să o întreţină.
Declarate prin lege arii de interes naţional şi chiar internaţional, ariile naturale protejate din Dolj sunt lăsate de izbelişte. Din cele 37 de zone de acest fel, numai şapte au fost date în grija unor custozi. „Arii protejate din Dolj care au avut custode sunt Dunele Dăbuleni sau «La Cetate», de care se ocupa Asociaţia Tinerilor Jurnalişti şi Protecţia Mediului Dolj. Pajiştea halofilă Gighera şi Valea Rea din Radovan s-au aflat în grija Fundaţiei Acţiunea Ecologică Română. AJVPS a avut în custodie Balta Cilieni-Băileşti, Complexul lacustru Preajba-Făcăi şi Lacul Adunaţii de Geormane. Pentru Lacul Caraula a fost desemnat custode o persoană fizică, iar pentru aria specială de protecţie avifaunistică de la Bistreţ era semnată convenţie de custodie cu Muzeul Olteniei“, a precizat Corina Vişan, consilier în cadrul Agenţiei pentru Protecţia Mediului Dolj. În prezent, nici una dintre convenţiile de atribuire în custodie nu mai este valabilă, iar altele noi nu au mai fost semnate pentru că, odată cu intrarea în vigoare a Ordinului Ministerului Mediului nr. 1533/2008, situaţia acestor spaţii naturale protejate a devenit incertă. Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate (ANAP) urma să se ocupe cu atribuirea în administrare sau custodie a acestor spaţii. Cum agenţia nu a funcţionat practic niciodată decât pe hârtie, iar în 2009 a şi fost desfiinţată, peste 900 de zone protejate la nivelul întregii ţări au rămas fără custozi. Între acestea sunt incluse şi cele din Dolj.
Distrugerea zonelor protejate
Cu custozi sau nu, în Dolj, majoritatea acestor zone sunt lăsate în paragină. Singurele locaţii care mai prezintă interes pentru un custode sunt cele din care se poate scoate profit, cum este cazul lacurilor sau bălţilor, care pot fi populate cu puiet de peşte şi folosite pentru pescuit. Custodele nu are nici un interes să se lege la cap în mod gratuit pentru că el nu este remunerat, dar are o serie de obligaţii: să conserve zona protejată, să semnaleze cu panouri, să informeze populaţia locală pentru a face cunoscută importanţa ariei protejate. Altele au fost distruse cu bună ştiinţă şi din cauza indiferenţei autorităţilor locale. Este cazul zonei fosilifere Bucovăţ, care a fost distrusă în mare parte pentru a face loc construcţiei unei vile, proprietate particulară. Lacul Ionele din Urzicuţa, altădată o staţiune înfloritoare şi atractivă, cel puţin pentru doljeni, este în prezent o zonă plină de păpuriş, buruieni şi mărăcini, deşi oficial este arie protejată. Nimeni nu se mai îngrijeşte de aceste locuri.
Traşi la răspundere
Recent, Comisia Europeană a dat în judecată România la Curtea Europeană de Justiţie pentru omisiuni repetate de a se conforma legislaţiei comunitare de protecţie a păsărilor sălbatice. În ţara noastră, o suprafaţă totală de peste un milion de hectare aşteaptă încă să primească statutul juridic de protecţie prevăzut iniţial. România nu şi-a îndeplinit nici obligaţia de a desemna, pentru păsările sălbatice, un număr suficient de zone protejate, aşa-numitele „arii de protecţie specială“. În Dolj există patru asemenea zone, declarate pe baza unei directive care protejează specii de păsări sălbatice. Acestea sunt: Maglavit (cu o suprafaţă de 3.562,6 ha), Calafat-Ciuperceni-Dunăre (29.024,3 ha), Bistreţ (1.915,6 ha) şi confluenţa Jiu-Dunăre (21.999,9 ha).
