Nevoia de apă a populaţiei Terrei este la cel mai ridicat nivel înregistrat vreodată în istorie şi, potrivit unui raport UNESCO, elaborat de experţi şi instituţii specializate, cererea va creşte într-un ritm din ce în ce mai rapid.
Potrivit specialiştilor, motivele pentru care nevoia de apă este din ce în ce mai mare sunt dezvoltarea globală, sporirea gradului de mobilitate a populaţiei, creşterea standardelor de viaţă, modificările înregistrate în alimentaţie şi producţia crescută de combustibili, în special de biocombustibili. Aceiaşi experţi avertizează că din cauza lipsei apei ce se preconizează a fi înregistrată, o bună guvernare şi o administrare eficientă a resurselor sunt extrem de importante, dacă dorim ca efectele să nu fie drastice.
În lume au fost elaborate şi aplicate politici menite să diminueze cererea de apă şi pierderile din acest domeniu şi să îmbunătăţească sistemul de administrare a resurselor de apă. Din păcate, efectele acestor măsuri nu sunt încă vizibile, pentru că acţiunile sunt limitate doar la sectorul apei, în timp ce deciziile în această privinţă sunt luate de entităţi din afară. Pentru ca măsurile să devină eficiente, acestea trebuie să implice factori de decizie aparţinând tuturor sectoarelor conexe, inclusiv din domeniul agriculturii, energiei, comerţului şi finanţelor.
80% din boli, asociate cu apa
În ţările în curs de dezvoltare, accesul la servicii esenţiale ce se bazează pe apă (ca, de exemplu, accesul la surse de apă potabilă, la un sistem sanitar adecvat sau la producţia alimentară) este insuficient şi, potrivit specialiştilor, este foarte posibil ca situaţia să nu fie rezolvată până în anul 2015, aşa cum se preconiza. Tendinţele actuale arată că, până la această dată, 90% din populaţia lumii va avea acces la surse de apă potabilă, însă optimismul scade când vine vorba de îndeplinirea cerinţelor legate de sistemul sanitar.
Ţinând cont de faptul că doar în Africa o jumătate de miliard de persoane nu au acces la un sistem sanitar corespunzător, legătura între sărăcie şi accesul la o sursă de apă potabilă devine evidentă. Numărul de persoane ce trăiesc cu mai puţin de 1,25 dolari pe zi coincide cu al celor ce nu au acces la apă potabilă. Această situaţie are impact negativ şi asupra sănătăţii, dacă ne gândim că aproape 80% din bolile raportate în ţările în curs de dezvoltare sunt asociate cu apa şi provoacă anual moartea prematură a trei milioane de oameni.
Sectoare cu nevoi din ce în ce mai mari
Deşi o mare parte din populaţia lumii nu are acces adecvat la o sursă de apă potabilă, nivelul cererii din acest sector nu a fost niciodată mai mare. În ultimii 50 de ani, nivelul extragerilor de apă s-a triplat, în timp ce suprafaţa de teren irigat s-a dublat, un fenomen asociat în special cu creşterea populaţiei. O populaţie mai mare implică o nevoie mai mare de produse agricole, prin urmare o creştere a cererii de apă potabilă. Pentru că agricultura este cel mai mare utilizator de apă, necesitând 70% din consumul total, dacă folosirea ei în acest domeniu nu este optimizată, cererea va creşte cu până la 90% până în anul 2050, în condiţiile în care multe ţări au ajuns deja la limita resurselor de apă.
Producţia de biocombustibili, care a cunoscut o dezvoltare semnificativă în ultimul timp, a avut şi continuă să aibă un impact semnificativ asupra cererii de apă. Din punct de vedere ecologic, utilizarea biocombustibililor este benefică: aceştia nu poluează mediul, fiind produşi din diverse specii de plante. Pe de altă parte, deşi biocombustibilii reduc dependenţa de energia fosilă, pentru fabricarea lor este nevoie de cantităţi uriaşe de apă, dacă ţinem seama de faptul că pentru producerea unui litru de biocombustibil este nevoie de 1.000 până la 4.000 de litri de apă.
În acelaşi timp, cererea de energie este şi ea într-o creştere continuă, ceea ce are implicaţii directe în domeniul utilizării şi gestionării apei. Se estimează că, până în anul 2030, cerinţele globale de apă vor creşte cu până la 55%, iar cantitatea de electricitate produsă în hidrocentrale va fi cu 60% mai mare. În acest context, soluţia oferită de baraje devine viabilă, pentru că reduce cantitatea de combustibili fosili utilizată, oferind o sursă de energie ecologică şi regenerabilă.
Domeniu de investiţii
Investiţiile în apă reprezintă un aspect esenţial pentru toate ţările. Potrivit experţilor, bogăţia ţărilor în curs de dezvoltare va depinde în mare parte de lucrările pe care statele respective le vor face în sectorul apei, pentru că dezvoltarea, gestionarea şi eficientizarea resurselor de apă reprezintă un element-cheie al dezvoltării economice şi sociale. Specialiştii spun că, în orice situaţie, fiecare dolar investit pentru asigurarea accesului la apă potabilă poate genera un profit de trei până la 34 de dolari.
Gestionarea eficientă a resurselor
Pentru că resursele de apă scad, din ce în ce mai multe state au integrat deja strategiile privind gestionarea apei în planurile lor de dezvoltare. În ţările „cu probleme“ au fost luate măsuri menite să rezolve nevoia de apă, măsuri ce merg de la impunerea anumitor restricţii în privinţa utilizării acesteia şi până la folosirea unui sistem dual de alimentare cu apă – o parte dedicată exclusiv apei potabile, cealaltă folosind apă reciclată.
Tratarea apelor reziduale poate creşte cantitatea de apă ce poate fi folosită în mod curent. Există ţări în care apele reziduale tratate sunt folosite în agricultură, însă utilizarea acestora pentru consumul urban rămâne limitată.
Altă soluţie pentru gestionarea eficientă a apei o reprezintă desalinizarea apei de mare, o metodă folosită la scară destul de largă în regiunile aride. Acest procedeu este folosit pentru a obţine apă potabilă şi pentru uz industrial în ţări ce au ajuns la limita resurselor regenerabile, cum este cazul Arabiei Saudite, al Israelului sau al Ciprului.
