Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) va aloca pentru 2009 un sprijin financiar de 20.980.000 de lei pentru agricultura ecologică.
Ministerul va da producătorilor un sprijin de 50% din contravaloarea taxei de inspecţie şi certificare, suma maximă care va putea fi acordată pentru fiecare producător fiind de 900 de lei, de anul viitor. Pentru culturile aflate în perioada de conversie (de trecere de la agricultura convenţională la cea ecologică) se va aloca un sprijin de 425 de lei pe hectar pentru teren arabil, păşuni şi fâneţe permanente şi de 700 de lei pe hectar pentru culturile de viţă-de-vie şi livezi, pentru maximum 20 de hectare pentru fiecare producător. Tot de anul viitor, apicultorii vor primi un sprijin de 75 de lei pentru fiecare familie de albine, certificată în sistemul de agricultură ecologică. Ministerul precizează că acest sprijin se acordă pentru maximum 50 de familii de albine pentru fiecare producător. Valoarea exportului de produse ecologice va atinge anul acesta 100 de milioane de euro. Anul trecut, valoarea exportului s-a ridicat la 80 de milioane de euro.
Cantitatea de produse estimată pentru export în acest an va creşte, ajungând la 129.770 de tone, faţă de 99.356 de tone în 2007. Estimările MADR pentru anul 2008 arată că dintre produsele exportate 74.000 de tone reprezintă cerealele, 30.000 de tone sunt oleaginoasele, iar fructele şi ciupercile se ridică la 22.500 de tone. Totodată, cantitatea de produse procesate din lapte exportată se ridică la 1.200 de tone, cea de miere – la 1.100 de tone, iar cea de ulei de floarea-soarelui, la 750 de tone.
Produsele ecologice, din ce în ce mai căutate
Dintre produsele vândute pe pieţele externe anul trecut, cea mai mare căutare au avut-o cerealele, cu o pondere de 54%. Oleaginoasele au deţinut 22% din exporturi, fructele şi ciupercile – 20%, produsele procesate din lapte – 1%, mierea – 0,94% şi alte produse ecologice – 2,06%. România vinde aceste produse în ţări precum Olanda, Germania şi Italia, iar unul dintre obiectivele MADR este pătrunderea produselor ecologice româneşti pe piaţa din SUA. În prezent, la Ministerul Agriculturii sunt înregistraţi 3.532 de producători de produse ecologice, 75 de procesatori, 76 de comercianţi, 30 de importatori şi 47 de exportatori. Termenul-limită de înregistrare a producătorilor a fost 1 iunie, în timp ce restul operatorilor îşi pot înregistra activităţile tot anul. Agricultura ecologică de la noi este aceeaşi cu cea „organică“ sau „biologică“ din alte state membre ale Uniunii Europene. Acest tip de activitate agricolă se vrea un procedeu modern de a cultiva plante şi de a creşte animale. Se deosebeşte de agricultura convenţională prin faptul că are în vedere stabilirea unui sistem durabil de gestionare a agriculturii, respectând sistemele şi ciclurile naturii, menţinând şi ameliorând sănătatea solului, a apei, a plantelor, a animalelor şi echilibrul dintre acestea. În plus, se obţine un înalt nivel de biodiversificare prin utilizarea energiei şi resurselor naturale şi prin respectarea standardelor de bunăstare a animalelor.
Fără pesticide şi fără îngrăşăminte
Produsele ecologice se deosebesc de cele industriale prin faptul că pentru obţinerea lor nu se folosesc îngrăşăminte chimice, ci doar naturale. De asemenea, nu permit utilizarea de pesticide sau erbicide ce pot afecta proprietăţile lor. Gama produselor ecologice se distinge de celelalte prin prezenţa pe etichetă a siglei „ae“. Aceasta are rolul de a garanta consumatorilor că marfa provine din agricultura de tip biologic.
Este adevărat că preţul acestor produse este mai ridicat şi acest lucru scade interesul pentru ecologizarea produselor. Agricultura ecologică nu înseamnă costuri mai mari decât orice alt tip de agricultură. Însă, producţia este mult mai mică decât acolo unde culturile sunt tratate şi ajutate artificial să realizeze cantităţi foarte mari. Costurile vor creşte pe unitatea de produs obţinută, preţul fiind mai mare.
Trecerea de la agricultura convenţională la cea ecologică nu se face brusc, ci prin parcurgerea unei perioade de conversie. Fermierii au la dispoziţie acest timp de tranziţie pentru adaptarea managementului unităţii la regulile ecologice. Durata depinde de tipul producţiei realizate de agricultori. Pentru culturile de câmp anuale sau pajişti şi culturi furajere perioada este de doi ani, iar pentru cele perene şi plantaţii, de trei ani. În cazul animalelor, variază între şase săptămâni şi 12 luni, un an fiind necesar şi pentru adaptarea condiţiilor de creştere a albinelor.
Operatorii care produc, procesează, depozitează, comercializează sau importă produse agroalimentare ecologice trebuie să îşi supună activitatea unităţii unui sistem de inspecţie şi certificare. Această procedură se face de organismele de inspecţie şi certificare sau de persoane juridice din sectorul privat, aprobate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
