Pentru mulţi români, deschiderea frontierelor a însemnat o şansă de a câştiga mai mulţi bani. Fenomenul are însă şi o faţă mai întunecată, deoarece în urma românilor plecaţi în străinătate să muncească au rămas mii de copii, nu toţi lăsaţi în cele mai bune condiţii.
Numărul de copii ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate s-a dublat în ultimii ani în judeţul Vâlcea. Cu această situaţie se confruntă şi Şcoala cu clasele I-VIII „Anton Pann“ din Râmnicu Vâlcea, unde peste 170 de elevi din cei 1.200 înscrişi anul acesta au unul sau ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate. Majoritatea sunt lăsaţi în grija rudelor, dar sunt situaţii când sunt lăsaţi şi la prieteni sau la cunoştinţe. „Noi ne confruntăm cu această situaţie de trei ani şi ne-a fost foarte greu la început, ţinând cont că această şcoală este de cartier. Majoritatea părinţilor sunt în Italia, Spania, Grecia, Portugalia şi cu siguranţă aceştia au plecat pentru a le asigura copiilor un trai mai bun. Numai că părinţii nu ştiu că aceşti copii suferă foarte mult şi se observă o uşoară bulversare psihologică. Majoritatea copiilor sunt lăsaţi în grija bunicilor, a prietenilor, cunoştinţelor, dar sunt situaţii în care părinţii plătesc o anumită persoană pentru a se ocupa de odraslele lor“, a declarat profesoara Maria Bercea, directoarea Şcolii cu clasele I-VIII „Anton Pann“.
Pentru a-i ajuta pe aceşti copii, conducerea şcolii a demarat un program care se numeşte „Alături de tine“, condus de directorul educativ, Monica Ionescu, psihologul Daniela Amza şi învăţătoarea Maria Costea. Acest program face parte dintr-un proiect naţional, iar Şcoala „Anton Pann“ este în parteneriat cu o unitate de învăţământ din Piteşti, care se confruntă cu aceeaşi situaţie. „În cadrul acestui program participă şi comunitatea locală, şi Biserica, însă un rol important îl are psihologul. Noi avem un psiholog foarte bun, care este o adevărată binecuvântare pentru aceşti copii, deoarece a organizat întâlniri săptămânale cu elevii şi lectorate cu întreţinătorii acestor copii. În primul an ne-a fost mai greu, deoarece nu aveam psiholog în şcoală, fiind nevoiţi să apelăm la psihologul inspectoratului, iar acest lucru s-a văzut în comportamentul copiilor“, a mai spus Maria Bercea.
Banii nu pot compensa lipsa părinţilor
Fiecare despărţire pe parcursul vieţii unui copil va fi traumatică şi accentuată. „Lipsa de afectivitate este de cele mai multe ori autocompensată prin cheltuieli nejustificate şi prin imaginea afişată, însă banii nu pot compensa lipsa părinţilor şi rolul lor în dezvoltarea copilului şi în viaţa de zi cu zi. De asemenea, absenţa părinţilor sau doar a unuia poate conduce şi la probleme şcolare. Copilul nu se mai concentrează, se închide în el sau devine neliniştit, abandonează şcoala uneori, nu are nimeni puterea să-l controleze“, a precizat Daniela Amza, psihologul şcolii. Autorităţile trebuie să impună ca părinţii să plece în străinătate după ce copilul a fost lăsat pe mâini bune şi aceştia şi-au luat angajamentul de a ţine un contact permanent cu el, cu toate că mijloacele moderne de comunicare, telefonul sau internetul, nu ţin loc de căldură umană şi de un sfat dat de aproape, cu afecţiune părintească. Din păcate, această datorie se uită când se ajunge în străinătate şi dacă la început era în plan rămânerea pentru o perioadă scurtă, aceasta se prelungeşte până se ajunge la instalarea unei rupturi între părinţi şi copii. „Toate cazurile sunt impresionante şi eu cred că trebuie să te dăruieşti fiecărui copil, pentru că fiecare are povestea lui. Am încercat să mă apropii foarte mult de ei, pentru ca aceşti copii să mă vadă ca pe o prietenă şi cred că am reuşit, pentru că mă sună şi în week-end pentru a-mi povesti ce au mai făcut. Cu elevii de clasele V-VIII, consilierea este diferită, pentru că ei sunt mai mari şi încerc să îi învăţ despre pericolele din ziua de astăzi: drogurile, alcoolul şi tutunul“, a mai spus psihologul şcolii. În concluzie, este bine să se evite plecarea ambilor părinţi în străinătate şi, de asemenea, înainte de aceasta, sunt recomandate câteva întâlniri de consiliere psihologică, pentru a se evita apariţia problemelor în familie. Altfel, se creează la copii sentimentul abandonului şi este posibil ca, odată ajunşi la maturitate, să-i abandoneze şi ei pe copiii lor ca un fel de protest şi ca răzbunare împotriva propriilor părinţi.
