O mamă care şi-a pierdut vederea şi fiul acesteia paralizat şi imobilizat la pat îşi duc existenţa împreună într-un grajd.
GORJ. O familie din comuna Brăneşti a ajuns să locuiască într-un grajd. Paulina Popescu şi fiul său, Gheorghe, îşi duc viaţa într-o sărăcie lucie. Casa în care stăteau până nu de mult s-a prăbuşit, iar acum ei sunt nevoiţi să locuiască într-o cameră insalubră, pusă la dispoziţie de primărie în incinta fostelor grajduri ale CAP-ului, unde femeia a muncit o viaţă întreagă ca mulgătoare. La cei 80 de ani pe care îi are acum, ea primeşte o pensie de 180 de lei, bani care nu o ajută aproape la nimic şi-i împarte cu singurul fiu care i-a rămas. Văduvă şi bolnavă, bătrâna povesteşte că a avut trei copii, dintre care doi au murit, iar cel rămas în viaţă trăieşte acum paralizat şi imobilizat la pat în urma unui accident de circulaţie. Ca şi când acestea nu ar fi de ajuns, femeia şi-a pierdut şi vederea. Cei doi îşi duc traiul de pe o zi pe alta din mila vecinilor care le mai aduc, din când în când, câte o porţie de mâncare.
O cameră cu două paturi rupte
Deşi sunt înconjuraţi de oameni care îi ajută, bătrâna şi fiul său au nevoie de sprijinul autorităţilor, care, până acum, s-au dovedit nepăsătoare faţă de situaţia acestora. Primarul comunei Brăneşti, Gheorghe Stochiţoiu, spune că a făcut tot ceea ce i-a stat în putinţă pentru
a-i ajuta pe cei doi sărmani, oferindu-le un acoperiş deasupra capului. De fapt, „locuinţa“ pusă la dispoziţie de primărie este o cameră cu două paturi rupte şi o sobă dărâmată, unde cei doi sunt nevoiţi să suporte nişte condiţii de viaţă de neimaginat. Câteva resturi de mâncare aruncate pe jos şi un miros pestilenţial domină încăperea, atrăgând roiuri de muşte, singurele fiinţe care par să poată supravieţui într-un astfel de mediu. „Vai de steaua mea, mamă, moartea să vină să mă ia, să mă scap, că nu mai pot trăi aşa! Acum nici nu mai văd şi nu mai am nici putere să îngrijesc de mine şi de copilul ăsta, că el mi-a mai rămas, şi uite, acum e paralizat, că a dat maşina peste el“, a spus bătrâna.
Drama unui imobilizat
Gheorghe Popescu are 50 de ani şi a suferit un accident în urma căruia a rămas paralizat. El povesteşte că n-a mai avut serviciu de pe timpul comuniştilor, când lucra alături de mama sa ca îngrijitor la ferma de animale a statului. Acum două luni s-a dus să ceară nişte pâine unei rude din satul învecinat, iar când se întorcea a fost lovit de o maşină şi aruncat într-un şanţ. „M-am trezit la spital, nu ştiu nimic. Îmi aduc aminte că am văzut nişte faruri care m-au orbit când veneam pe şosea. N-am nici un ajutor că mama-i oarbă, iar eu nu pot să mă ridic din pat nici să iau o cană cu apă. Ne mai dau vecinii din când în când“, a povestit Gheorghe.
Autorităţile de la Târgu Jiu, responsabile cu asistenţa socială, au aflat de situaţia celor doi şi au început demersurile pentru preluarea acestora într-un centru de îngrijire a bătrânilor. Mircea Andrei, inspector principal în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Gorj, spune că instituţia sa a emis o dispoziţie prin care bătrâna să fie preluată de un centru de îngrijire, iar în ceea ce priveşte pe fiul acesteia, demersurile sunt în curs. Totul se opreşte însă la un conflict de competenţe între Primăria Brăneşti şi autorităţile pentru protecţie socială, care îşi aruncă răspunderea de la unii la alţii pentru preluarea bătrânilor şi transportarea lor la un azil.
