De câtiva ani, scarile de blocuri, salile de spectacole ori coridoarele diverselor institutii incremenesc la auzul colindelor. Nu le cânta nici Hrusca, nici vreo ceata zburdalnica de pusti. Sunt voci grave, puternice, melodioase, care-i fac pe ascultatori sa se infioare pâna in vârful degetelor. Sa simta Craciunul. Colindatorii sunt studentii Facultatii de Teologie din Craiova.
Corul Facultatii de Teologie s-a infiintat in 1993, la numai un an dupa facultate. Initiat de preot prof. dr. Alexie Buzera, corul a sustinut nenumarate spectacole de-a lungul anilor, determinându-i pe craioveni sa vada intr-o alta lumina obiceiul colindatului: cea sobra – a costumelor negre si grave – a vocilor barbatesti educate de profesorul Ion Birnea. In fiecare an, studentii prezinta concerte destinate fie publicului larg – cele de Craciun, care au loc de obicei la Casa Studentilor sau la Teatrul National, având intrarea libera – fie institutiilor importante care ii invita de Sarbatori – cum sunt penitenciarele, scolile, dar si primaria, atunci când au trecere. „La Vifleem colo-n jos“, „Praznic luminos“, „Leganelul lui Iisus“, „O, pricina minunata“, „Buna dimineata la Mos Ajun“, „Veniti, crestini!“, interpretate de studentii teologi, emotioneaza pe oricine ii asculta.
Astazi, corul numara in jur de cincizeci de membri. Pentru ca numarul este destul de mare pentru spatiile in care cânta de obicei, tinerii se impart in grupuri de cinci-zece, care de câtva timp merg si pe la case, blocuri, oameni care vor sa primeasca „altfel“ Craciunul. Nu in ultimul rând, aceasta este si o metoda – frumoasa – de a obtine niste venituri in plus pe lânga bursele studentesti aproape mizere.
Traditional, colindatorii sunt rasplatiti
„Vestim oamenilor bucuria Nasterii. Dar câstigam si un ban“, spune Alexandru Zidaru, membru al corului si al grupului „Calatio“. Este in anul doi si nu are bursa, ca de altfel multi colegi de-ai lui. Astfel ca, in afara concertelor organizate, a ales colindatul ca o solutie de a-si acoperi cheltuielile necesare. „Avem nevoie de carti, de haine, ca orice tânar. Eu sunt din Craiova, locuiesc cu parintii, dar am colegi caministi sau care stau cu chirie. De Sarbatori sunt si cheltuieli in plus la care cu greu facem fata. Ne ajuta colindatul“, explica Alexandru.
Nu intind insa mâna. Având o prezenta de-a dreptul impresionanta, tinerii teologi colinda in mod profesionist. Bat la usa, intreaba daca gazdele primesc colindul si cânta intregul program pregatit. Nu cer bani. Ba chiar, atunci când li se ofera, se simt stânjeniti sa-i primeasca. „Traditional, colindatorii erau primiti de gazde cu cozonac, nuci sau mere, in ultimii ani acestea au fost inlocuite cu bani. Dar pentru unii cetateni a colinda este un fel de cersit. Nu ne este deci usor sa intâmpinam astfel de conceptii“, spune Alexandru Zidaru.
