Cea de-a XXXIII-a editie a Festivalului Craiova Muzicala, organizat sub egida Ministerului Culturii si Cultelor, Consiliului Judetean Dolj, Consiliului Local si Primariei Craiova, se incheie mâine, in Sala Cercului Militar din Banie, cu un concert dedicat Zilei Filarmonicii „Oltenia“, când se implinesc 102 ani de la primul concert al Societatii Filarmonice din Craiova. Astfel, Orchestra Simfonica si Corala Academica ale Filarmonicii „Oltenia“, sub bagheta distinsului dirijor Octav Calleya din Spania, va sustine un program muzical mult asteptat de publicul meloman: Simfonia a IX-a in Re minor, op. 125, de Beethoven. Solisti vor fi: Carmen Gurban (soprana), Claudia Codreanu (mezzosoprana), Pataki Adorján-Ernest (tenor) si Marius Manyov (bas). Probabil, va fi un act artistic de exceptie, asa cum a fost si cel de marti, 12 decembrie, când, in aceeasi sala – sub genericul „Dialogul generatiilor“ – melomanii au avut sansa de a fi martorii unui recital la doua piane: Dan Grigore – Mihai Ungureanu.
Un recital istoric, legendar, in care cei doi mari pianisti au interpretat: „Sonata in Re major pentru doua piane“, K. 448 (Allegro con spirito, Andante, Molto Allegro), de W.A. Mozart; „Andante cu variatiuni in Si bemol major“, op. 46, de R. Schumann; „Liebeslieder“, op. 52a (selectiuni), de Brahms; Suita „Dolly“, op. 56 (selectiuni), de Fauré; „Ma mere l’oye“ (Pavane de la Belle au bois dormant, Petit Poucet, Laideronnette, Impératrice des Pagodes, Les entretiens de la Belle et de la Bete, Le jardin féerique) de Ravel; „Scaramouche“ (Vif, Modéré, Brazileira) de Milhaud. Practic, a fost un megarecital in doua parti. Astfel, se poate afirma ca evenimentul muzical de vârf al acestui festival s-a consumat marti, când cei doi mari pianisti Dan Grigore si Mihai Ungureanu, aflati intr-o forma muzicala de zile mari, au adus in delir o sala arhiplina de melomani. Poate, o data in viata, ii este dat unui meloman sa-i vada pe cei doi pianisti cu scâteie de geniu sustinând un recital la doua piane. De la inceput si pâna la sfârsit, pe cele doua claviaturi s-au revarsat torente, acorduri naucitoare, momente de rafinata poezie, alternari de stari extreme luminate de unicitatea dialogului muzical, a carui esenta a survolat cu gratie inimile celor prezenti.
Dan Grigore si Mihai Ungureanu – doi pianisti de clasa mondiala
Pentru pianistul Dan Grigore, elogiile din presa internationala sunt aproape similare, iar destinul sau pianistic parca l-a imprumutat si lui Mihai Ungureanu. Iata câteva ecouri din presa lumii: „Dan Grigore are o senzationala clasa mondiala!“ (Kleine Zeitung – Viena); „Multumim lui Dumnezeu pentru evenimentele din 1989 care au descatusat spre lumea libera talente inlantuite ca acesta (…) Grigore vine din aceeasi radacina ca si legendarul Lipatti“ (The Birmingham Post); „Il ascultam fascinati…“ (Le Monde – Paris); „Ovationat a fost virtuozul român al pianului, Dan Grigore, care odinioara a infruntat regimul Ceausescu, fiind aproape complet ignorat de critica muzicala oficiala româneasca. Acesta aduce in mod suveran dovada ca face parte din categoria pianistilor de superclasa. De fapt, el a captivat nu numai prin vigoarea vulcanica a interpretarii sale, ci si prin marele simt al formei si prin senzualismul sau sonor. Bravo!“ (Tagesspiegel – Berlin).
Dan Grigore a debutat la 14 ani intr-un concert cameral Enescu alaturi de solisti consacrati ai timpului, interpretând Burlesque, Choral si Carillon Nocturne din „Suita Inedita“ a marelui compozitor român, in prima auditie mondiala. Principesa Maria Cantacuzino-Enescu i-a acordat o bursa speciala: privilegiul de a studia pe pianul lui George Enescu (1961-1965). De asemenea, Nadia Boulanger i-a acordat o bursa de studiu la Conservatorul American de la Fontainebleau (1968), oferindu-i-se si o alta bursa de doi ani la Universitatea Madison (Wisconsin, SUA, in perioada 1969-1971), precum si bursa de un an la cursurile dirijorului Sergiu Celibidache (1979), toate acestea fiind insa respinse de autoritatile române. In 1987, Dan Grigore a primit o invitatie din partea guvernului american pentru intreprinderea unei calatorii de o luna in SUA (in cadrul programului International Visitor) – invitatie, de altfel, refuzata de Elena Ceausescu.
Studiind cu academicienii Mihail Jora si Florica Musicescu (profesorii lui Dinu Lipatti), la recomandarea carora a obtinut o bursa la Conservatorul „Rimski-Korsakov“ din Sankt Petersburg, intre anii 1962-1964 (clasa prof. Tatiana Kravcenko), precum si bursa Herder pentru un an de studii la Academia de Muzica din Viena in 1969, la clasa renumitului profesor Richard Hauser (care i-a prezis o cariera pianistica internationala de prim rang), Dan Grigore este câstigator al Concursului National „George Enescu“ (1960), laureat al Concursului International „George Enescu“ (editiile din 1961 si 1967) si al Concursului International desfasurat la Montreal (1968).
Profesor la Conservatorul din Bucuresti intre anii 1967-1979, dupa 1990 si-a reluat, la cererea studentilor, activitatea didactica de profesor in cadrul catedrei de pian a Universitatii de Muzica bucurestene. Cariera sa profesionala, atât in tara, cât si in strainatate, a fost sever afectata in timpul regimului Ceausescu, care i-a pedepsit consecventul noncolaborationism, respingându-i inclusiv vizele pentru turnee artistice. Totusi, reputatia sa a fost in continua crestere si a primit numeroase invitatii, atât in Europa de Vest, cât si in spatiul est-european, fiind intâmpinat cu entuziasm de public si comparat de reprezentantii presei de specialitate cu cei mai mari pianisti ai lumii.
Dan Grigore a cântat in cele mai importante sali de concerte: Tonhalle – Zürich, Sala Conservatorului „Ceaikovski“ si Sala de Concerte „Ceaikovski“ din Moscova, Marea Sala a Filarmonicii din Sankt Petersburg, Palatul Rudolphinum din Praga, Sala „Regina Elisabeta“ – Anvers, Palatul UNESCO – Paris, CBSO – Birmingham, Auditorium Musical din Madrid, Gran Palau de Musica – Barcelona, Mozart Hall – Zaragoza, Centrul Belem – Lisabona, Kimmel Centre – Philadelphia, Gasteig – München, Schauspielhaus – Berlin, Bunka Haikan si Casals Hall in Tokyo, Chopin Hall in Jerusalim etc.
Totodata, este binecunoscut interesul reputatului pianist român pentru lansarea tinerilor muzicieni. A sustinut numeroase masterclass-uri si conferinte in Marea Britanie, Japonia, Italia si este invitat frecvent sa participe in comisiile de jurizare ale unor concursuri si festivaluri internationale de prestigiu. Dan Grigore s-a remarcat si prin activitatea publicistica intensa (articole, cronici, interviuri in jurnale si publicatii de cultura si la radio si televiziune).
In iunie 1996, impreuna cu Sergiu Celibidache si Orchestra Filarmonica din München, a sustinut trei concerte memorabile in celebra sala Gasteig. Acestea au fost ultimele concerte ale marelui dirijor, iar pe Dan Grigore – singurul pianist român printre foarte putinii solisti cu care acesta a colaborat – l-a apreciat special, spunându-i : „Esti printre cei mai mari din lume!“ Printre realizarile sale de exceptie se inscriu si inregistrarile audio realizate atât in tara, cât si strainatate, de curând fiind reeditata seria de CD-uri „Arta lui Dan Grigore“, ce se va imbogati cu noi aparitii. De asemenea, maestrul Dan Grigore este Doctor Honoris Causa al Universitatii de Arte „George Enescu“ din Iasi.
In februarie 1999, Dan Grigore a fost decorat de Guvernul Francez cu Ordinul „Cavaler al Artelor si Literelor“, iar in 2000, de statul român, cu Ordinul „Serviciul Credincios in grad de Mare Cruce“, fiind numit, de Guvernul României, membru in Consiliul National al Audiovizualului. Inalt Prea-Sfintitul Daniel i-a oferit, in 2005, „Crucea Moldava“, cea mai inalta distinctie a Mitropoliei Moldovei si Bucovinei.
Despre pianistul Mihai Ungureanu am publicat un profil artistic aparut in celebrul cotidian german Frankfurter Allgemeine Zeitung, din care extragem doar un mic fragment ilustrativ: „Mihai Ungureanu s-a nascut in Craiova – România. Acesta a studiat pianul la Academia de Muzica din Bucuresti, mai intâi cu Dan Grigore si apoi cu Ioana Minei. In anul 1981, el si-a sustinut aici examenul de concertist. In 1985 si 1987 a fost distins cu premiul I al Festivalului National pentru solisti, iar in 1986 a primit premiul Uniunii Criticilor de Muzica si Teatru.
Mihai Ungureanu este un mare talent al României, al tarii care a dat lumii muzicale pianisti precum Dinu Lipatti, Clara Haskil si Radu Lupu. El a sustinut permanent recitaluri in toate salile de concert, cu toate orchestrele din România, insa pâna in 1990 nu a primit permisiunea de a efectua turnee in strainatate, cu exceptia URSS-ului si a anumitor tari din Blocul de Est. Dupa revolutie, el a devenit un mare nume si in strainatate. A sustinut concerte, a facut inregistrari pentru discuri si a aparut la emisiuni radio si TV. A participat la turnee in multe tari de pe glob, in Argentina, Bulgaria, Germania, Franta, Marea Britanie, Italia, Iugoslavia, Macedonia, Moldova, Austria, Polonia, Elvetia, Spania, Cehia, Ungaria, SUA, Canada si Japonia.
Repertoriul lui Mihai Ungureanu cuprinde cele mai mari opere clasice, cu concerte de pian de la Bach, Haydn, Mozart, Beethoven, Chopin, Brahms, Liszt, Dvorak, Rachmaninov, Ceaikovski si pâna la Gershwin. (…) In repertoriul sau se gaseste o gama variata de concerte solo pentru pian din toate epocile. Printre preferatele sale se afla compozitii pentru muzica de camera. O partenera stabila pentru concertele de muzica de camera este violonista germana Jennny Abel, alaturi de care, pe lânga numeroasele concerte, a facut inregistrari pentru CD-uri.
Mihai Ungureanu este membru in jurii pentru numeroase concursuri internationale. El a tinut cursuri, printre altele in Germania, Japonia si Canada. Pe lânga activitatea sa concertistica bogata, Mihai Ungureanu este directorul artistic al Filarmonicii de Stat din Craiova, România“.
Prestatiile artistice ale acestui pianist au fost elogiate in cronici ale cotidianelor si reviste de specialitate de prestigiu din intreaga lume, precum: Frankfurter Allgemeine Zeitung, Triadstyle-Lindemann Classics din SUA, Badische Zeitung, Badische Neueste Nachrichten, Westfalenpost, Magazin Triadstylen, Sudkurier si exemplele pot continua.
