– Când ati realizat ca aveti calitati vocale de exceptie pentru o cariera artistica stralucita?
– Parintii sustin ca inca de la nastere aveam un plâns foarte melodios… Lasând gluma la o parte, calitatile vocale mi-au fost descoperite de profesorii mei, iar cariera artistica s-a conturat inca din primii ani de studii, când am câstigat marile concursuri internationale.
– Intr-unul din interviurile acordate, ati lansat sintagma „constelatia Stoleriu“, din care faceti parte. Doriti sa faceti câteva nominalizari?
– Sunt bucuroasa ca am lansat aceasta sintagma, „constelatia Stoleriu“, intrucât aceasta reprezinta un real fenomen in arta vocala româneasca. Profesoara mea Georgeta Stoleriu este o cunoscuta interpreta, dar si un pedagog care ne-a lansat pe marile orbite lirice ale lumii. Suntem un „stol“ de cântarete care, practic, „acoperim“ toate scenele lumii. Sa amintesc doar câteva: Ruxandra Donose, Liliana Nichiteanu, Adina Nitescu, Ileana Tonca, Ruxandra Voda, Isabele Radigon, Claudia Codreanu etc.
– Daca v-as intreba ce model ati avut, probabil, raspunsul va fi NICI UNUL, dupa „modelul“ stereotip al celebritatilor de azi. Totusi, incercati sa dezvaluiti, in premiera, câteva modele care v-au inspirat.
– Incontestabil, am avut modele de-a lungul formarii mele profesionale care, fiecare in parte, m-a inspirat intr-o privinta. Au fost pe rând Maria Callas, Mirela Freni, Renata Scotto, Ileana Cotrubas, Virginia Zeani, ca sa amintesc doar cântaretele. Pentru ca in acest poliedru de personalitati am fost influentata si de personalitati din lumea teatrului, a filmului, ca si de oameni de cultura din alte domenii.
– Cum „arata“ o zi de-a Feliciei Filip inainte de concert si… dupa?
– In ziua spectacolului incerc sa duc o viata echilibrata, pe cât posibil obisnuita. Singura diferenta fata de celelalte zile ar fi aceea ca spectacolul incepe pentru mine inca de când ma trezesc. Iau micul dejun cu personajul pe care-l voi interpreta, apoi „il invit“ la prânz, stam de vorba, ne sfatuim, glumim sau plângem, in functie de destinul lui. Asa incât reprezentatia nu este decât o prelungire a zilei petrecute impreuna. Dupa spectacol mai ramânem sa analizam ce am realizat bun, dar si ce mai avem de facut pentru ca „alianta“ noastra sa fie perfecta.
– Care este personajul de opera pe care-l indragiti cel mai mult?
– Cel mai mult indragesc personajul pe care il am de interpretat in acel moment. Daca nu esti indragostit de personajul pe care-l intruchipezi, daca nu-ti umpli toata fiinta cu el nu-l poti reda publicului in toate dimensiunile sale. Personajul trebuie inteles, trebuie aparat cu pretul vietii… artistice, oricât de blamabil ar fi el in desfasurarea actiunii.
– Dupa modelul celebrului duo Moserrat Caballe-Freddy Mercury, ati realizat o performanta aproape similara cu formatia Iris. Cât de mare a fost satisfactia dv.?
– Chiar Moserrat Caballe mi-a vorbit la Londra, unde am cântat impreuna pe celebra scena de la Coven Garden, despre experienta muzicala avuta impreuna cu Freddy Mercury. Asa incât colaborarea cu formatia Iris a venit firesc. Ma intrebati cât de mare a fost satisfactia? Imaginati-va o sala de 7.000 de tineri cu brichetele aprinse deasupra capului care cânta cu tine si apoi, minute in sir, iti scandeaza numele…
– In ce turneu ati primit cele mai multe ovatii?
– Va rog sa nu ma acuzati de lipsa de modestie, dar am primit ovatii la Viena si la Londra, la Barcelona, Madrid sau Hamburg, la Tokyo sau la Montreal. Toate constituie pentru mine combustia interna, suportul ce ma face sa merg mai departe.
– Care a fost cel mai cumplit moment trait de Felicia Filip in plin regim comunist si cât de mult si-a pus amprenta asupra carierei artistice?
– Inainte de 1989, granitele s-au inchis pentru mine dupa ce câstigasem marile concursuri ale lumii. Cariera mea internationala inghetase si nu mai aveam nici o speranta. Revolutia din decembrie a insemnat in ceea ce ma priveste a doua nastere artistica.
– Cât de importanta este tacerea – fireste, la propriu – in contextul atingerii unei tinte artistice? Este greu, este usor?
– Ca sa parafrazez un cunoscut personaj shakespearian care spune ca „restul e tacere“, as spune ca tacerea este pregatirea dinaintea unui mare salt. Tacerea te incarca, isi da ragazul reflectiei, isi lumineaza drumul spre performanta.
– Considerati ca trebuie sa se redefineasca atributul de diva?
– Nu orice artista mare este o DIVA. Pentru a merita acest apelativ, in afara de excelenta artistica e nevoie de un pregnant magnetism scenic, o atractie pe care fiinta ta o exercita asupra publicului. Cu aceasta te nasti. Este un inefabil pe care nu-l poti dobândi, nu-l poti simula.
– Regretati ca v-ati nascut in România si nu intr-o tara occidentala?
– Nu regret nici o clipa ca m-am nascut in România, ba, mai mult, ca m-am nascut in Oltenia. Românii in general si oltenii in special au toate atributele pentru a face performanta. Din pacate, nu intotdeauna sunt constienti de aceste atribute si rareori si le pun in valoare in totalitate. Aici cred ca mai avem multe de facut.
– Se spune ca marea soprana Maria Callas a ramas unicul reper fundamental din istoria muzicii. De ce oare? In compozitie nu este asa. A fost la fel de unica precum tenorul Farinelli?
– Asa cum am mai amintit, sunt o mare admiratoare a Mariei Callas, dar nu cred ca a ramas unicul reper fundamental din istoria muzicii. Ea a constituit o etapa importanta in evolutia interpretului de opera pe care l-a adus mai aproape de ceea ce numim „artistul total“, cântaret, actor, intr-un cuvânt, om de cultura.
– Iubiti Craiova?
– Sunt olteanca, iubesc oltenii, iar Craiova este capitala Olteniei. Cum oare sa nu o iubesc?
– Va multumesc!
