„Si mie mi s-a rupt roata la car“… ar fi fost demult o vorba româneasca, spusa adesea de locuitorii de pe malurile Dunarii, de la care s-a tras mai apoi chiar numele localitatii.
Comuna Simian din Mehedinti, asezare binecuvântata atât de frumusetea dealurilor, cât si de maretia batrânului fluviu, are opt sate in componenta sa: Simian, Cerneti, Dudas, Dedovita Noua, Erghevita, Poroina, Valea Copcii, Dedovita Veche. Dintre toate, Cernetiul este de departe cel mai cunoscut si pitoresc loc. Pentru sute de ani, acest sat a fost capitala Mehedintiului.
Putine localitati rurale din tara se pot mândri, precum Cernetiul, cu o istorie, daca nu destul de lunga, atunci plina de fapte. Pretuite sunt cele care pot spune vorba veche „Am fost si eu in Arcadia “ – adica in vorbirea nostra curenta „Am jucat si eu un rol in istoria principatului de la nordul Dunarii“… In mijlocul unui tinut unde forma de locuinta omeneasca a fost coliba cocosata si cu acoperis de paie, aici s-au ridicat case mari cu cerdac si cule.
Cernetiul, ca asezare, a putut sa ia avânt abia dupa darâmarea „Cetatii Severinului“, petrecuta dupa unii la 1481, dupa altii (N. Iorga) la 1524. Cel mai vechi an al existentei sale e 1599. Pe atunci Cernetiul nu era decât un sat putin important. Documentul e publicat de Hasdeu in „Cuvente den Batrâni“ si e un zapis de danie prin care se adevereste ca popa Stan si fratele sau, stolnicul Sârbu din Cerneti, au donat unele mosii Manastirii Tismana. La 1646, Cernetiul apare in „ocolnica a 12 boieri hotarnici atingatoare despre semnele despartitoare ale mosiei Trestinicul“.
Ars din temelii
Pe la jumatatea veacului al VIII-lea, intr-o descriere a tarii se pomeneste de existenta unei biserici si a unei manastiri. De asemena, la Cerneti era capitania, dar si una din vamile tarii. Devenise, de-a lungul secolelor, cel mai important oras al zonei, capitala judetului Mehedinti. Dupa o jumatate de secol de rivalitate – de la infiintarea formala a noului oras Severin in 1833 si pâna la 1855, Cernetiul cade definitiv. La 1824, când izbucneste razboiul intre rusi si turci, Cernetiul este incendiat. Arde pâna in temelii, un adevarat prapad. Turcii sunt invinsi, se incheie pacea de la Adrianopol, care duce la libertatea comertului si navigatiei pe Dunare. Fluviul se transforma intr-o artera de circulatie. Banuind noile perspective de imbogatire, cernatenii hotarasc sa se stramute in Câmpul Severinului, in jurul Turnului lui Sever. Revarsarile necontenite ale Topolnitei, devastarea târgurilor sunt de asemenea imprejurari care duc la stramutarea Cernetiului. La 22 aprilie 1833, generalul Kiseleff, guvernatorul Principatelor, da un decret pentru infiintarea noului oras Turnu Severin. Noua asezare se dezvolta treptat, iar la 1842, Cernetiul pierde calitatea de capitala de judet, pe care o avusese veacuri de-a rândul. Este declarat atunci simpla suburbie sau mahala a orasului Turnu Severin. (Fragmente din „Cerneti – Orasul Severinului“, lucrare scrisa de preot Victor Bobleanta si Madalina Olteanu)
