Zona din jurul restaurantului Simplon are, ca orice cartier din oras, un loc de joaca pentru cei mici prevazut cu tobogan, balansoar si leagan, dar si cu ciupercute, pitici si pompa de apa, spre bucuria copiilor si nu numai.
Locuitorii din zona restaurantului Simplon, din cartierul craiovean Brazda lui Novac, stiu ca, spre bucuria copiilor si nu numai, de câtiva ani aici a aparut un spatiu de joaca special. De ce special? Pentru ca pe lânga obisnuitele tobogane, balansoare si leagane care se gasesc in celelalte spatii de joaca din oras, aici se gasesc si câtiva pitici din curtea primarului Solomon, un ceas care odinioara arata ora in gara, o pompa de apa, scaune din butuci, cauciucuri si busteni, precum si trandafiri, ciupercute metalice si chiar un obelisc.
Ceea ce putini stiu este ca acest loc de joaca aduna munca de câtiva ani a unui om indragostit de natura si mare iubitor de copii.
Mai intâi, gardul viu
Constantin Dinca are 72 de ani, locuieste in blocul H3 si este pensionar de 16 ani. A fost un gospodar toata viata si ideea de a construi un spatiu de joaca i-a venit in urma cu câtiva ani. „Pe terenul asta dintre strada care trece prin fata Simplonului si Circumscriptia medicala nu era nimic. Doar câtiva pomi. Nu era nici un scaun si nici o banca si am zis ca e pacat sa ramâna nefolosit. M-am gândit ca un loc de joaca pentru copiii cartierului ar fi un lucru binevenit. Mai intâi m-am apucat sa plantez gardul viu. Am reusit sa gasesc intelegere la primarie si mi-au adus si mie un tobogan, leaganele si balansoarul. Trandafirii, florile, teii si salciile au fost cumparate si plantate de mine, iar piticii i-am primit in dar de la domnul primar“, a spus Constantin Dinca. Barbatul spune ca inainte de a planta gardul a facut rost de niste plase de fier-beton cu care a imprejmuit zona. „Am pus mai intâi fierul-beton si apoi am plantat gardul viu in jurul lui. M-am gândit ca asa nu se va putea trece prin gard si acesta nu va fi distrus“, a mai spus Dinca.
Ciuperci din tampoane de tren
Dupa ce a fost pus gardul, au fost montate cele cinci ciupercute care la origine au fost tampoane de tren. „Am adus tampoanele de tren si le-am vopsit cu alb si rosu. Nu sunt numai niste ciuperci, pot servi si pe post de scaune“, a precizat Dinca. Alte scaune au fost facute din câtiva busteni, pe care pensionarul i-a gasit abandonati printre blocuri, si din anvelope de masina. Totodata, trei anvelope de tractor au fost asezate orizontal intr-un colt al parcului si au fost umplute cu nisip. Pe trotuar au fost asezate trei vase cu flori. „Unele anvelope le-am adus cu autobuzul, am umblat ceva pâna sa le gasesc. Altele au fost aduse de la fosta IRTA cu un tractor. Mai intâi le-am bagat in casa, le-am gaurit ca sa le pot lega intre ele, le-am vopsit si le-am asezat aici. Cele de pe trotuar, nu numai ca sunt frumoase, dar impiedica si masinile sa mai parcheze aici “, a mai spus Constantin Dinca.
Pompa de apa este o… cana
Pompa de apa de la care beau cei care se aduna in acest parculet este si ea deosebita si reprezinta o cana de dimensiuni mari care, initial, potolea setea celor care calatoreau cu trenul si aveau ocazia sa paseasca pe peronul garii din Craiova. „Dupa ce au fost demontate canile de pe peronul garii, ca trebuia sa faca loc buticurilor care au aparut dupa 1989, acestea au fost aruncate. Am aflat unde le-au dus si am adus aici una dintre ele, am legat-o la apa, i-am pus un robinet si am pus-o in functiune. Mi-a parut rau de canile astea ca stiu cât de greu au fost facute. Am stat doi ani cu proiectul lor in sertar, nu gaseam un dulgher care sa faca un cofraj. Intr-un târziu am gasit un mester care a reusit sa faca unul si asa am turnat mai multe cani care au fost asezate in gara si in Triaj“, a precizat Constantin Dinca. Pâna sa se retraga din activitate, in 1990, actualul pensionar si constructor de parcuri de joaca pentru cei mici a fost, pret de ani buni, seful Garii Craiova. Si tot pentru ca micutii sa reuseasca sa bea apa, Constantin Dinca nu a uitat sa prevada cana cu o scarita.
Palmier din metal
Pe lânga faptul ca s-a ingrijit ca parculetul sa dispuna de cele necesare pentru ca micutii sa se poata juca in voie, Constantin Dinca a avut grija si ca verdeata sa nu lipseasca. Astfel, pensionarul a plantat, pe lânga gardul viu pus la inceput, mai multe tufe de trandafiri, tei, salcii si iedera care va imbraca un palmier din metal. „Tot timpul meu liber este dedicat acestui parculet si casei scarii de la mine din bloc. Eu ud, ca am un furtun de vreo cincizeci de metri pe care il racordez la pompa de apa, eu tai trandafirii si gardul viu, tot eu ma ocup de vopsitul scaunelelor, ciupercilor si cauciucurilor“, a spus pensionarul.
Nu toti stiu sa aprecieze
Marea durere a lui Constantin Dinca este ca nu toti stiu sa-i aprecieze munca si, mai ales, pasiunea depuse in amenajarea parcului. „Aici nu este loc de jucat cu mingea, de plimbat câinele sau de plimbat cu bicicleta. Cei care joaca mingea aici o pierd când le sare peste gardul viu si, decât sa ocoleasca, prefera sa treaca prin el. Au facut mai multe brese in gard, trebuie sa ma ocup acum de ele si sa il pun din nou. Sunt si unele mame care nu inteleg ca locul asta trebuie pastrat si pentru alti copii, stau mereu pe lânga ei si ii rog sa pastreze curatenia. Pe mine ma doare, ca l-am facut cu sufletul“, a afirmat Dinca. Pensionarul este, intr-un fel, bunicul tuturor picilor din cartier. „Când ma vad, cei mici vin sa-mi spuna ca au venit sa vada piticii sau ca au venit la leagane. Ma iubesc cu totii si asta este cea mai de pret rasplata. Este foarte important sa stii cum sa te porti cu ei, si cu cei mici, dar mai ales cu cei mari. Noptile trecute, am iesit din casa pentru ca se adunase aici un grup de tineri care nu venisera sa se joace si puteau sa strice leaganele care ar fi cedat sub greutatea lor. I-am rugat sa plece, pentru ca a doua zi de dimineata nu as fi avut ce sa le raspund celor mici, daca nu ar mai fi gasit leaganele la locul lor. Ma bucur ca am reusit sa ma fac inteles“, a mai spus pensionarul.
