Primii locuitori ai satului Secui au venit pe aceste meleaguri in anul 1588. Pâna la acea data, zona nu a fost locuita. Exista totusi un document in care se mentioneaza ca pe timpul stapânirii romane aici, pe marginea Jiului, a existat o vama pe unde se treceau cerealele, in vase mari de lut, spre Valea lui Sasu (azi, zona Glod – Ţuglui) si mai departe spre zona numita Dii, respectiv spre Dunare.
Pamântul pe care se afla localitatea este parte din mosia Manastirii Bucovatului care, in 1588, in timpul lui Mihnea Turcitul, a fost dat manastirii de catre jupâneasa Stanca din Bratovoiesti. Pentru ca nu existau oameni care sa munceasca terenul, conducerea manastirii a adus din Transilvania, din Ţinutul Secuiesc, cinci familii de clacari, care o data asezate aici au continuat sa-si pastreze numele, iar denumirea asezarii nu s-a modificat niciodata. Mai târziu, aici s-au asezat oameni si din alte parti, din zona Romanati, de peste Jiu, de la Segarcea.
Scoala si biserica, institutiile cele mai vechi
In 1821, asezarea a fost declarata comuna, iar la ea erau arondate catunele Teasc, Pescari si Glodutu (actualul Miculesti). In timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, o data cu secularizarea mosiilor manastiresti, oamenii au primit loturi si au inceput sa-si construiasca locuinte. In 1902, pe 1 aprilie, Teascul (comuna de care, in zilele noastre, apartine satul Secui) a devenit comuna, iar in 1908, pe timpul Organelor Comunale, Teascul a fost din nou alipit la Secui, lucru care a durat pâna in 1926. Incepând cu 1 august 1911, localitatea Secui a devenit resedinta a Plasei cu acelasi nume, iar in 1926 zona devine parte a Plasei Ocolul cu resedinta la Craiova. Biserica din localitatea Secui, ce poarta hramul Sfântul Nicolae, a fost construita, pentru prima data, din lemn, intr-o padure, in zona in care se afla si biserica actuala. Anul construirii actualului lacas de cult nu este cunoscut. Se stie doar ca in 1842 a fost efectuata o a treia reparatie. De asemenea, scoala din localitate este atestata din anul 1880, an din care se pastreaza foi matricole si cataloage. La inceput, institutia nu a avut un local propriu. A functionat, mai intâi, intr-o casuta care servise drept cârciuma, apoi a fost mutata in locuinta invatatorului Marinescu, iar intre 1905 – 1906, prin stradania invatatorului Ion Vilcov, din Cosoveni, a fost ridicat actulalul local.
Rubrica realizata cu sprijinul invatatorului Ion Marinescu
