„O colectivitate progreseaza numai atunci când favorizeaza accesul la educatie al membrilor sai in scopul imbunatatirii muncii lor si al perfectionarii prin exercitiul critic al gândirii, când imbunatateste modul de functionare a justitiei sale, cu ajutorul unor magistrati competenti si integri, când se organizeaza pentru a usura suferintele fizice si morale ale oamenilor, pe tot parcursul vietii lor si la apropierea mortii“.
Au trecut aproape sase ani de când directorul Institutului Francez pentru Relatii Internationale, Thierry de Montbrial, in discursul sau de receptie la Academia Româna, a denumit România: „Natiunea sacrificata“. Clasa politica si, in special, Academia Româna au aplaudat discursul incendiar al lui Thierry de Montbrial, una dintre personalitatile ilustre ale Europei contemporane. Poporul român incepe sa iasa abia acum din, poate, cea mai dureroasa etapa a istoriei sale, iar europenii din Vest trebuie sa-i recunoasca pe români si sa-i salveze, declara francezul: „Aceasta relatie nu este, insa, una cu sens unic. Trebuie sa ne ajutati sa imbogatim constructia europeana, in sensul in care trebuie sa constientizam sensul istoriei. Pentru asta puteti, in drumul dumneavoastra ascendent, sa pastrati aceasta capacitate de intelegere a esentialului pe care o mare cultura impregnata de cosmos si traversata de atâtea incercari v-a permis s-o capatati. Aceasta capacitate de intelegere este cel mai de pret bun al dumneavoastra“. De asemenea, mai spunea ca progresul – din punct de vedere colectiv – consta in imbunatatirea conditiilor exterioare in vederea implinirii fiecarei vieti, scopul major al progresului fiind demnitatea persoanei umane. „O colectivitate progreseaza numai in masura in care poate sa satisfaca nevoile elementare ale membrilor sai, sa lupte impotriva dezastrelor naturale sau provocate. O colectivitate progreseaza numai atunci când favorizeaza accesul la educatie al membrilor sai in scopul imbunatatirii muncii lor si al perfectionarii prin exercitiul critic al gândirii, când imbunatateste modul de functionare a justitiei sale, cu ajutorul unor magistrati competenti si integri, când se organizeaza pentru a usura suferintele fizice si morale ale oamenilor, pe tot parcursul vietii lor si la apropierea mortii“, a mai aratat Thierry de Montbrial in discursul intitulat „Sensul istoriei“. El a precizat ca este extrem de important ca „intreaga Cetate“ sa se organizeze pentru a identifica binele si raul colectiv. Thierry de Montbrial a facut trimitere la opera lui Jules Michelet, care, in 1854, scria in „Legendes democratiques du Nord“: „Din secolul al XIII-lea, Europa nu mai inceteaza in a-i descoperi si a-i uita pe români. Acest proces dublu a cunoscut un moment privilegiat dupa 1848, cind elitele politice ale Valahiei si ale Moldovei s-au refugiat in Franta, unde majoritatea isi facusera studiile“. Intrucât acest adevar istoric nu poate fi tratat cu superficialitate, Thierry de Montbrial a transmis un mesaj raspicat catre toate tarile dezvoltate din Uniunea Europeana: „Popoare ale Occidentului, nu va uitati datoria catre Ungaria, Polonia si, in special, catre România, cea fara de noroc. Aceste popoare i-au oprit adesea pe barbari. Cum as denumi eu România? Natiunea sacrificata“. El a mai aratat ca, pentru România, nu a venit momentul in care poate sa se intrebe cum au fost posibile „perversiuni“ ca marxism-leninismul si national-socialismul, pentru ca o privire retrospectiva colectiva nu ar face acum decât sa reinvie durerile: „Problemele legate de supravietuirea materiala ocupa inca prea mult loc in viata cotidiana. Germanilor le-a trebuit destul de mult timp pentru a-si privi trecutul, dupa 1945, iar francezii insisi nu si-au reglat conturile cu perioada ocupatiei naziste“.
