Pe strada Vasile Alecsandri, in spatele unor ziduri inalte, pazite din foisoare de gardieni inarmati, gata oricind sa deschida focul, se afla Penitenciarul de Maxima Siguranta Craiova. Considerata una dintre cele mai sigure puscarii din România, inchisoarea craioveana este locul in care cei mai multi nu vor sa ajunga si despre care cei care si-au ispasit in celulele sale pedepse privative de libertate nu prea vor sa povesteasca. Acelora care ar vrea sa afle cite ceva despre conditiile din spatele gratiilor fara sa fie obligati de lege sa-si petreaca acolo ani din viata vom incerca sa le satisfacem, fie si in mica masura, curiozitatea.
Regim normal: 20 in camera
Penitenciarul de Maxima Siguranta Craiova are incarcerati in prezent peste 1.900 de detinuti proveniti din toate zonele tarii. Cei care intra pe prima poarta nu au patruns decit in sectorul administrativ al inchisorii. Puscaria propriu-zisa incepe abia dupa a doua imensa poarta metalica. In sectorul destinat barbatilor, pentru detinutii de drept comun sint amenajate celule cu cite 20 de paturi, asezate cite doua unul peste altul. Fiecare „camera“ este prevazuta cu baie – o „chichineata“ cu chiuveta, dus si WC. In fiecare celula exista si cite un televizor. Color, conectat la televiziunea prin cablu, insa cu diagonala de doar 37 de centimetri, asa ca toti cei 20 de detinuti stau claie peste gramada cit mai aproape de el ca sa poata urmari programul. Telecomanda sta la cel mai tare din celula, iar acest rang este obtinut de cele mai multe ori pe baza de muschi si pumni. Oricum, oamenii din spatele gratiilor nu-si petrec noptile la televizor, pentru ca stingerea, ca in armata, e la ora 22.00. Femeile, in corpul de cladire special destinat incarcerarii lor, au – ar spune detinutii barbati – ceva mai mult spatiu la dispozitie: sint doar cel mult 18 intr-o camera.
Nivel crescut de siguranta pentru detinutii considerati periculosi
Alt corp de cladire din pavilionul barbatilor, care se gaseste dincolo de o a treia poarta metalica, cuprinde celulele de maxima siguranta. Amenajate cite 19 pe fiecare din cele trei niveluri, celulele „modernizate“ sint, de fapt, camere de patru metri lungime pe doi metri latime, prevazute cu propriile bai. In fiecare astfel de incapere exista cite trei paturi suprapuse, astfel incit cel de la ultimul nivel are nevoie de ceva conditie fizica pentru a urca sau cobori. Acest gen de celule sint destinate detinutilor cu grad sporit de periculozitate. Daca detinutul solicita, poate sta chiar singur in camera. Putini sint insa cei care stau singuri, cum ar fi criminalul grec Konstantinos Passaris. In cazul lui, izolarea are si alta motivatie: este vorba despre cele citeva evadari pe care le are la activ, nici una insa din inchisorile românesti. Miron Cozma, fostul lider al minerilor din Valea Jiului, nu sta singur. Are un camarad de celula, a carui identitate este tinuta in mare secret de angajatii penitenciarului.
Ultimul etaj al cladirii de maxima siguranta este afectat vietasilor. Este vorba despre cei 37 de detinuti condamnati definitiv la pedepse cu detentiunea pe viata, care stiu ca au destul de putine sanse sa fie liberati conditionat si sa iasa pe poarta inchisorii inainte sa fie foarte batrini.
Mincarea zilnica: „un fel e bun, iar celalalt fierbinte“
Fiecarui detinut ii sint asigurate trei mese calde pe zi. Daca detinutii obisnuiti au „onoarea“ de a lua masa in sali special amenajate, nu acelasi lucru se poate spune despre cei din sectorul de maxima siguranta, carora mincarea le este adusa in celula, prin mica ferestruica din greaua usa metalica. Mincarea, spun unii puscariasi, este „ca in armata“ sau „ca in spital“, bazindu-se in general pe aceleasi alimente de baza – fasole, varza, orez – gatite in feluri mai mult sau mai putin asemanatoare. Unul dintre deputatii care au vizitat penitenciarul craiovean in cursul saptaminii trecute, gustind din mincarea detinutilor, nu a putut sa spuna despre ea decit ca „unul dintre feluri era bun, iar celalalt era fierbinte“.
Detinutii mai nazurosi au insa posibilitatea sa manince alimentele primite de acasa. Au dreptul la trei sau patru pachete pe luna, cuprinzind fiecare maximum cinci kilograme de alimente si cinci kilograme de fructe sau legume, plus cel mult 20 de litri de suc. Nu sint insa foarte multi cei carora familiile isi permit sa le aduca mincare de acasa de fiecare data.
Scoala din spatele gratiilor
Multi dintre cei care nu au calcat si nici nu vor sa calce in spatele gratiilor vreunui penitenciar se intreaba cum isi petrec majoritatea timpului detinutii. Unii citesc. Primesc carti de la biblioteca inchisorii sau de acasa. Altii, care nu stiu sa citeasca, pot sa invete. Penitenciarul are o scoala cu clasele I-VIII. Din cind in cind, in baza unui program foarte riguros, pot face o plimbare prin curtea penitenciarului. „Curte“ este insa destul de pompos spus, pentru ca e vorba de o zona cit o jumatate de teren de handbal, cu ziduri inalte si gratii in loc de tavan, printre care pot zari cerul. Singurul lucru care iti atrage privirea, intr-un colt al curtii de plimbare destinata barbatilor, este un… pisoar.
Puscariasii din zona de maxima siguranta au un asa-numit club, unde, de citeva ori pe luna, pot sa mearga sa joace tenis de masa – in cazul in care au bile de ping-pong, o raritate in inchisoare – sau sa faca sport in mica sala de forta. Daca nu sint pasionati de activitati sportive, pot sa deseneze ori sa citeasca in mica sala de lectura a clubului.
Acest club este, intr-un fel, legatura lor cu lumea exterioara. Pe unul dintre pereti se afla expuse mai multe desene ale detinutilor, unele chiar adevarate opere de arta, reprezentind flori, corabii, dinozauri, dar si Maica Domnului. Pe zidul opus, pe un raft, este si o mica expozitie de obiecte faurite chiar de puscariasi: un Mos Craciun cu un brad plin de globulete, facute din ceara, un iepure tinind in brate un morcov enorm, intr-o ipostaza mai degraba erotica decit vinatoreasca, dar si felicitari ori… caciulite si botosei, impletite de un detinut care a capatat o astfel de pasiune in spatele gratiilor. Alt raft gazduieste citeva zeci de carti, cele mai solicitate de detinutii care isi petrec in acest club citeva ore pe luna. Printre carti, alaturi de Noul Testament si o brosura intitulata „Un nou inceput: ce e bine si ce e rau“, pot fi vazute titluri de-a dreptul sugestive: „Fugarul“ lui Richard Bachman, „Sechestrati in larg“, „Prabusirea Casei Spencer“ de Jacques Sadoul, dar si „Triumful visatorilor“ ori „Batman Forever“. Intr-un teanc alaturat, mai multe abecedare si carti de educatie muzicala, linga care, pe o foaie de caiet, poate fi citita o compunere scrisa de un detinut, la care te frapeaza lipsa oricarui semn de punctuatie: „bunicul ii observa si lasa ici colo cite o cireasa baiatul se apleaca si isi potoleste setea cu ele ce noroc am avut am gasit atitea cirese se lauda el acasa ei dragul bunicului…“.
Criza de paturi la puscarie
Despre viata in Penitenciarul de Maxima Siguranta Craiova ar fi multe de spus. Poate faptul ca cei mai multi detinuti muncesc in fiecare zi, majoritatea in fabrica de incaltaminte a inchisorii, si nu pentru 10% din salariul minim pe economie, cit primesc ei in fiecare luna, conform legii, ci pentru posibilitatea de a primi reduceri de pedeapsa in functie de numarul zilelor lucrate. Ar mai fi, poate, de spus ca in spatele gratiilor acestui penitenciar sint si oameni foarte batrini: vreo cinci barbati de peste 80 de ani, dar si o femeie de 75 de ani, toti acuzati de omor. Sau, poate, ar mai fi de spus faptul ca inchisoarea craioveana duce o mare lipsa de paturi, trei sferturi din puscariasi invelindu-se cu paturi aduse de acasa.
Cei care sint apasati de curiozitatea sa afle mult mai multe despre viata din spatele portilor acestui penitenciar au insa doua posibilitati. Una ar fi sa calce strimb si sa fie dusi acolo cu catuse. Cealalta varianta, pe care ii sfatuim sa o adopte, ar fi sa-si tina in friu curiozitatea.
