Un om face greva foamei de peste o saptamina. De citeva zile, i s-a mai alaturat unul. Citiva colegi de serviciu ai celor doi protestatari cocheteaza si ei cu ideea de a se infometa citeva zile. Ar fi singura sansa de a isi primi salariile… Si asta pentru ca SCGCL Bailesti, societatea la care sint angajati, este intr-un impas financiar „din care nici Stolojean de-ai fi, n-ai mai avea ce face!“ Cel putin asa sustin atit angajatii, cit si autoritatea locala, unic actionar al societatii. Proasta administrare si inertia salariatilor, toate acestea au dus la blocarea conturilor, la citeva miliarde de lei datorie si au adus societatea in pragul falimentului. Nu e oras din Romania in care regiile sa nu fie datoare vindute catre furnizori, dar numai la Bailesti s-a pomenit ca oamenii sa vina la serviciu zi de zi, iar salariul sa il ia… cind s-o putea!
Toti cei 80 de salariati de la SCGCL Bailesti (citi au ramas din cei 190, de anul trecut), isi primesc retributia cu tiriita de citeva luni. In martie 2003, oamenii trebuie sa primeasca salariul aferent lunii septembrie 2002. Nici in somaj nu pot pleca, pentru ca, neachitind cotributiile la fondul de asigurari, societatea i-a lasat fara posibilitatea de a fi someri cu drepturi banesti.
Sint asadar angajati fara salariu. Societatea are conturile blocate, 21 de miliarde de lei, datorie catre diversi furnizori, si alte 19 miliarde de lei de recuperat de la populatie, pentru apa consumata. Diferenta este o „gaura“ pe care nimeni nu o poate acoperi fara un plan serios de eficientizare si rentabilizare a societatii. Obiectul de activitate al societatii acopera aproape toate activitatile „mostenite“ de la fostul IGO: constructii, reparatii si amenajari edilitare, intretinere si asfaltare strazi, captare si distribuire apa, canalizare, distribuire energie termica, lucrari publice etc.
Singura activitate de pe urma careia intra bani in conturile societatii, este extragerea, tratarea, distribuirea si evacuarea apei potabile. Numai ca nici aceasta activitate nu se dovedeste a fi rentabila, din moment ce metrul cub de apa este facurat, in Bailesti, cu 5.173 de lei (fara TVA), desi costurile efective pentru producerea lui se situeaza undeva in jurul sumei de 8.600 de lei, metrul cub. Notiunea de pierderi programate s-a lovit insa de saracia bailestenilor.
„Cine e RENEL asta, dom’ne?! Ce, noi sintem sponsorii lui?!“
Constantin Brasoveanu se hraneste, de o saptamina, cu apa si ceai. Ion Sandu la fel, de vreo citeva zile. E modul lor de a protesta impotriva situatiei cvasi-falimentare in care a ajuns societatea la care sint angajati.
„Au dat o hotarire consilierii nostri, in decembrie, prin care ne-au obligat ca, din incasari, sa ne achitam intii factura de energie electrica, si dupa aceea sa ne luam salariile. Pai cine e RENEL asta, dom’ne? Ce, noi sintem sponsori, ca sa-l platim intii pe RENEL?“, s-a revoltat Constantin Brasoveanu, vicelider de sindicat, grevist al foamei si ghimpe in coasta autoritatilor locale din cauza vehementei cu care isi cere drepturile.
„Exista un cod al muncii, o lege… La noi, autoritatile locale fac ce vor cu legea!“, spun citiva dintre salariatii veniti sa prezinte gravitatea situatiei.
„Nici munca fara piine…“
„Acum doua saptamini, un coleg de-ai nostri, Popescu Constantin, a intrat in greva foamei; ca sa-l convinga sa renunte la greva, i-au platit salariul. Apoi, pe 27 februarie am facut si noi o greva spontana. Iar tovarasu’ primar, care ne-a spus ca ne e <<comadant de nava>>, a avut bunavointa sa ne lase sa ne luam salariile din incasarile de acum inainte“, povestesc salariatii societatii, care s-au saturat sa isi ia retributiile injumatatite si in functie de dispozitia „sefilor“ de la consiliul local. Aceiasi sefi care s-au aflat in Consiliul de Administratie al societatii si care au avut puterea de a controla indeaproape situatia financiara a acesteia. Si unii si altii, adica si angajati, si reprezentanti ai primariei, unic actionar, au indreptat acuzele voalate catre conducerea societatii, singura responsabila de dezastrul in care se afla SCGCL Bailesti.
Responsabilitatea s-a topit intr-o mare de dezvaluiri si invinuiri care nu mai folosesc nimanui, din moment ce directorul societatii a demisionat. Oricum, in citeva zile se va infiinta serviciul de apa-canal, aflat in subordinea si controlul direct al primariei. Datoriile… vor ramine in circa SCGCL, care le va achita cind va avea bani.
Eternii datornici de pe strada Eternitatii
Strada Eternitatii din Bailesti si-a dobindit un trist renume printre salariatii de la SCGCL. Acolo sint cei mai multi datornici, unii dintre ei nemaiplatindu-si facturile la apa de mai bine de 20 de ani!
„Am trecut la recuperarea datoriilor de la populatie; cea mai mare datorie o au asociatiile de locatari, dar si laetii de pe Eternitatii… Dupa ce ca ne iau la misto si ne intreaba <<ce, si apa se plateste?!>>, ne tot poarta cu vorba, ca platesc azi, ca platesc miine. Cind am vrut sa ii debransam, au iesit cu sabiile la noi! Saptamina trecuta am fost sa incasam banii. Aveau unii datorii de citeva zeci de milioane de lei si sint oameni cu posibilitati, cu afaceri, cu vile de cin’spe camere, oameni care pot sa plateasca, dar nu vor! Abia l-am debransat pe unul care nu mai platise apa de 23 de ani!“, povestesc salariatii SCGCL.
„…nici piine fara munca!“
Pe de alta parte, reprezentantii autoritatilor locale s-au obisnuit cu problemele, mereu fara solutie, ale salariatilor societatii din subordine. Edilii bailesteni au dat un ultimatum conducerii societatii pentru elaborarea unui plan de rentabilizare; in loc de pachetul de masuri de eficientizare, s-au trezit insa cu demisia directorului Mihai Dobrita.
Mihai Barbu, secretarul Primariei Bailesti, a precizat ca hotaririle de consiliu local, privind reglementarea platilor catre SC Electrica au fost legale si ca angajatii de la SCGCL isi vor putea lua salariile din incasarile lunii martie.
„Adevarul e ca nu i-a interesat pe nici unul sa mearga bine treaba! S-a dus de prin 1989 chestia cu noi ne facem ca muncim, iar altii se fac ca ne platesc!“, a spus Ion Saceanu, primarul orasului, care a recunoscut ca serviciul de apa-canal tine in spate salarizarea intregii societati si ca e posibil ca facturile la apa sa fi fost „cam umflate“, pe vremea cind nu se introdusesera contoare de apa in Bailesti. Dupa ce a facut parte din Consiliul de Administratie al societatii, primarul s-a lamurit cam cum sta treaba si a decis sa treaca serviciul de apa in subordinea primariei, pentru a putea fi controlat mai usor. Primarul s-a lamurit ca e ceva putred in cadrul societatii si cind a aflat de ultima „isprava“ a salariatilor SCGCL, carora le-au disparut citeva motoare de mare putere, furate din retea, in timp ce functionau:
„Ar fi culmea ca eu sa ii conving pe cei de la Electrica sa ne mai pasuiasca, si sa nu mai pot da apa la populatie pentru ca nu mai sint cele patru motoare cu care se extragea apa din puturi! Au disparut! Cu paza 24 din 24 si in timp ce erau legate la retea!“
