Schimbările petrecute în domeniile social, politic şi economic pe plan mondial au evidenţiat o serie de adevăruri neplăcute pentru România, dar trecute cu vederea şi ignorate adesea de majoritatea managerilor. Calitatea produselor şi serviciilor, desconsiderarea angajaţilor şi lipsa de tehnologii noi din anumite domenii de activitate sunt câteva dintre aceste probleme.
Întreprinderile, serviciile specializate îşi însuşesc anumite stereotipuri în tratarea problemelor şi este nevoie de timp până când managerii sau patronii înţeleg că la nivel mondial lucrurile s-au schimbat şi că şi ei trebuie să facă la fel. Printre cele mai flagrante adevăruri se numără faptul că unele ramuri din industria noastră sunt rămase mult în urma nivelului mondial, iar altele chiar au dispărut de pe piaţa străină. Altă problemă este că la noi este neglijată calitatea produselor, a serviciilor şi a muncii, în general. Factorul uman este desconsiderat, iar managerii nu ştiu să implementeze strategii noi.
Japonezii, exemplu
de management
Jucătorii de pe piaţa mondială se schimbă, chiar şi firmele cu o îndelungată tradiţie în aplicarea managementului strategic, cum ar fi cele americane sau vest-europene, par să întâmpine dificultăţi considerabile faţă de cele japoneze sau coreene în lupta pentru cucerirea pieţelor. În acest peisaj, România este undeva la coada clasamentelor. Tot mai mulţi manageri americani recunosc, mai ales acum, în situaţia de criză economică, faptul că factorul concurenţial cel mai important a devenit calitatea, care este într-o relaţie foarte strânsă cu gestiunea resurselor umane. Managerii americani învaţă ceea ce colegii lor japonezi ştiau de mult – calitatea produselor, a serviciilor înseamnă pregătire profesională, motivaţie corespunzătoare, dorinţă de performanţă, ataşament faţă de valorile întreprinderii sau ale societăţii, cultură profesională, într-un cuvânt, atitudine.
Mentalitate
„şef“ – „stăpân“
Din păcate, majoritatea managerilor noştri, fiind „absorbiţi“ de probleme create de producţie, neglijează resursa cea mai importantă – oamenii. Acestora nu li se cer performanţe, nu sunt chestionaţi cu privire la satisfacţia muncii depuse, la modul în care ar putea să ofere mai mult şi mai bine şi în ce condiţii. Sunt consideraţi doar forţă de muncă, nu persoane participative, creative. Atunci când neglijezi cel mai important bun al întreprinderii, adică omul, nici nu ai cum să exploatezi eficient capacităţile sale de muncă, pentru că tu însuţi, ca şef, nu dispui de o înţelegere superioară a procesului de producţie. Astfel, spune profesorul Zoltan Bogathy, am ajuns din nou în domeniul percepţiilor sociale, al opiniilor şi atitudinilor, al mentalităţii de „şef“ sau „stăpân“. Comportamentul managerilor nu poate fi schimbat fără modificarea mentalităţilor, stereotipurilor. În general, în România, ca mentalitate, nu s-a schimbat nimic. Neexistând o şcoală care să formeze oameni de conducere, care să creeze la manageri un curent de gândire prosocial, promuncă, aceştia nu pot gândi dincolo de interesul personal.
Steluţa Zimbreanu, psiholog Saraa Education
