Cele mai multe comune din judeţul Dolj rămân, spre sfârşitul fiecărui an, fără nici un leu la buget. Nu este cazul Pieleştiului, care numără câteva zeci de milioane de lei, bani proveniţi din impozitele firmelor care şi-au făcut sedii şi magazine de prezentare pe teritoriul comunei, dar care uită să plătească la timp.
În urmă cu 10-15 ani, localnicii din Pieleşti trăiau ca mai toţi ţăranii din judeţ, adică din ce dădea pământul sau ce puteau cumpăra din salariile celor care nu fuseseră încă disponibilizaţi de la unităţile industriale din Craiova. Apropierea de Craiova nu le adusese mare scofală şi nici nu se gândeau la norocul ce va da peste ei. De o parte şi de alta a drumului european care-i ducea la oraş era numai câmp, pe care oamenii puneau ce ştiau mai bine: grâu şi porumb. Ieşirea la drumul european a fost un atu pentru terenurile oamenilor din Pieleşti, care au început să fie din ce în ce mai căutate de investitorii care voiau sedii de firme şi magazine de prezentare în afara oraşului, aşa cum cerea Uniunea Europeană, căreia România, în acea vreme, îi făcea temenele. Cine a ştiut, cine a simţit pulsul şi cine a avut bani a început să cumpere terenuri cu hectarul la preţuri care azi nu înseamnă nici măcar un salariu minim pe economie. În câţiva ani, au răsărit ca din pământ reprezentanţele unor celebre firme constructoare de automobile, uşi şi ferestre de termopan, gresie şi faianţă, materiale de construcţii şi tot ce nu-ţi dă în gând. Leii au fost abandonaţi în tranzacţiile imobiliare, locul lor fiind luat încet, încet de dolari şi, ulterior, de euro. Primii proprietari nu s-au ales cu mare lucru, cel mult cu bani de înmormântare, dar au apărut ca din senin aşa-zişii dezvoltatori imobiliari, care cumpărau zeci de hectare pentru a le revinde sau pentru a construi cartiere de locuinţe pentru cei care nu mai aveau loc în oraş. Odată cu ei au apărut trepăduşii, care găseau şi vânzătorul, şi cumpărătorul, operaţiune pentru care încasau comisionul ce le permitea ca în scurt timp să-şi dezvolte propria afacere, aceea de a achiziţiona pentru ei pământ. Cei câţiva kilometri care despart comuna de Craiova sunt presăraţi de o parte şi de alta a drumului de tot felul de construcţii, care au săltat preţul terenului.
La pomul lăudat să nu te duci cu sacul
Edilii primăriei s-au bucurat iniţial de investitorii care construiau pe raza de administrare a Pieleştiul, pentru că o construcţie nouă aduce bani la buget şi poate locuri de muncă pentru săteni. De-a lungul timpului, şefia primăriei a fost foarte disputată, pentru că din poziţia de edil-şef puteai să ştii unde se va construi, de cine, de ce şi pentru ce. „Am trecut în intravilan o suprafaţă de teren, cam 100 de metri de o parte şi de alta a drumului care leagă Pieleştiul de reprezentanţa Peugeot. Acolo a şi venit un investitor şi a cerut autorizaţii pentru un cartier rezidenţial de câteva zeci de vile. Dacă se va construi acolo, se poate spune că suntem deja în Craiova. De la cele 35 de milioane de lei, cât avem bugetul anual, sperăm să ajungem măcar la 40 de milioane de lei“, a spus primarul Dan Dică.
Reprezentanţii primăriei speră că vor reuşi să atragă şi investitorii care vor lucra pentru Ford, pentru că sunt dispuşi să faciliteze cumpărarea de terenuri pe care se pot ridica hale industriale. Ei speră că nou-veniţii pe teritoriul comunei să nu împrumute obiceiurile mai vechilor consăteni, care au uitat să-şi achite impozitele pe clădiri şi teren. Nu că n-ar avea cu ce!
„Printre rău-platnicii care nu şi-au achitat impozitele până la această dată se numără: Black Fox Auto SRL, care are restanţe de 20.522 de lei, Ciprom, Helins, Obeidat Company şi alţii. Eu nu cred că firmele acestea nu au bani, fapt pentru care vom trece la procedura legală de recuperare a sumelor pe care ni le datorau“, a spus Dan Dică.
Pentru că nimeni în judeţ nu are nici un fel de strategie de dezvoltare a localităţilor, şi în zona Pieleşti se va construi tot alandala. După fiecare hală se vor ridica tot felul de case de locuit, nimeni nu va ceda un centimetru pentru construirea de străzi, pe care măcar maşina salvării să poată intra, iar micile oraşe-satelit care se întrevăd vor deveni mici iaduri, în care locatarii vor forfoti printre gunoaie şi nămoale.
