Cât de departe sunt dezbaterile de la Bucureşti cu provocările majore generate de alegerile UE din 2014 de care ne mai despart două săptămâni! Cu o excepţie două, politicienii români nu fac efortul de a explica oamenilor de ce votul lor de azi e mult mai important decât acum cinci ani. Ce înseamnă, aşadar, noua modalitate de alegere a preşedintelui Comisiei Europene, care sunt efectele premierei din 2014 şi pericolele care pândesc proiectul european? Secretarul general al Parlamentului European, Klaus Welle, a rezumat, marţi, tabloul alegerilor: „pentru prima dată, alegerile europene contează în alegerea viitorului preşedinte al Comisiei Europene“.
Practic, viitorul preşedinte al Comisiei (executivul comunitar) nu va fi ales prin vot direct, ci va fi propus de Consiliul European, format din şefii de stat şi de guvern ai UE. Marile familii politice (popularii, socialiştii, liberalii) şi-au lansat fiecare candidatul propriu, cu care defilează în campanie: Jean-Claude Juncker – Partidul Popular European (PPE), Martin Schulz – Partidul Socialiştilor Europeni (PSE), Guy Verhofstadt – Liberalii şi Democraţii Europeni (ALDE), Ska Keller – Verzii Europeni, Alexis Tsipras – Stânga Europeană (extremist). Aceşti candidaţi vor apărea săptămâna viitoare într-o dezbatere televizată, programată pe 15 mai.
Chiar dacă preşedintele Comisiei nu va fi ales în mod direct, Consiliul European va trebui să ţină cont, potrivit tratatului de la Lisabona intrat în vigoare în decembrie 2009, de rezultatul alegerilor. Poate să n-o facă, desigur. „Ar fi un scenariu foarte trist, deoarece Consiliul European va trebui să ţină cont de ce s-a întâmplat în campanie. Totul depinde de prima implementare. Dacă Parlamentul European nu e mulţumit de propunere, atunci Consiliul European trebuie să vină cu o nouă soluţie într-o lună“, explică Klaus Welle, secretarul general al Parlamentului European.
Practic, după alegerile europene din 25 mai, Consiliul European trebuie să intre în negocieri cu parlamentul. Nu se mai poate spune că Parlamentul European doar confirmă propunerea şefilor de state şi de guvern, ci alege viitorul preşedinte al Comisiei Europene. Toate aceste elemente nu existau până acum, ele vor crea o nouă realitate juridică în UE. „Intenţia tratatului de la Lisabona este foarte clară: să permită cetăţenilor să aibă un cuvânt mai greu de spus (…) Personalizând campania, încercăm să stârnim mai mult interes pentru aceste alegeri“, mai spune Welle.
Marile provocări: prezenţa slabă la vot şi extremismul
Prezenţa la vot a tot scăzut de la organizarea primelor alegeri europene în 1979, însă oficialii europeni sunt optimişti şi susţin că toate datele indică faptul că se va depăşi prezenţa la vot de la alegerile anterioare. „Acum, lucrurile stau în felul următor: a crescut cu 3% numărul persoanelor hotărâte se meargă la vot. Să aşteptăm până în 25 mai, să vedem ce se va întâmpla“, mai spune Welle.
Şi pentru vicepreşedintele PE, Anni Podimata (socialist), alegerile din acest an sunt „cele mai importante de la înfiinţarea PE“. În opinia sa, proiectul european a pierdut încrederea cetăţenilor după măsurile de austeritate adoptate pe durata crizei economice. „Am vrut să recâştigăm încrederea în pieţe, am reuşit să facem acest lucru cu pierderi semnificative“, susţine Podimata, adăugând că problemele economice şi sociale (26 de milioane de şomeri în UE, mai ales în rândul tinerilor) duc la scepticism faţă de proiectul european.
Apare apoi problema creşterii euroscepticismului în creştere, care merge spre naţionalism şi extremism. „Extremele au început să câştige teren. E un paradox istoric. Pe de-o parte, cetăţenii vor mai mult Europa unită, pe de altă parte se declară dezamăgiţi de Europa şi susţin forţe care periclitează întreg sistemul european“, afirmă vicepreşedintele PE. Dacă tendinţele vor fi confirmate la alegeri, deciziile care se vor lua în toate instituţiile UE trebuie să ţină cont de forţe şi voci puternic antieuropene. Dacă extrema dreaptă va reuşi să câştige europarlamentari în şapte ţări europene, îşi va putea constitui grup parlamentar propriu. Încă nu se ştie dacă, după alegeri, vor fi şapte sau opt grupuri europarlamentare.
Jocul negocierilor
Problema e că nici candidatul socialist, nici cel susţinut de populari (cele mai mari grupuri politice, aproape la egalitate acum) nu pot obţine majoritatea cu propriul partid, aşa că va fi nevoie de alianţe politice. De pildă, popularii şi socialiştii deţin azi 65% din PE, însă potrivit sondajelor de opinie realizate înainte de începerea campaniei, după alegerile din 25 mai acest procent ar putea să scadă la 55%.
Diferenţa între cele două mari familii politice este, potrivit sondajelor de acum, extrem de mică, popularii având maximum zece mandate în faţa socialiştilor, dar situaţia se poate oricând răsturna în favoarea socialiştilor. Cu astfel de rezultate, practic sunt posibile orice coaliţii după 25 mai, de la modelul unei mari coaliţii la orice alte combinaţii politice. Din acest motiv, va fi interesant de urmărit dacă grupurile extremiste şi antieuropene vor reuşi să-şi formeze propriul grup parlamentar care ar putea conta în viitoarele negocieri.
Când va fi ales preşedintele Comisiei
Calendarul alegerii noului preşedinte al Comisiei Europene presupune parcurgerea unor etape. Pe 27 mai, ar urma să aibă loc întâlnirea grupurilor politice, iar seara şefii de stat şi de guvern din UE vor acorda un mandat preşedintelui Comisiei pentru negocierile ce vor urma cu parlamentul. Până pe 18 iunie ar trebui formate noile grupuri politice, iar cel târziu pe 24 iunie, fiecare grup ar trebui să-şi comunice numărul de membri şi numele lor. În fine, pe 27 iunie, ar trebui să se facă propunerea de candidat pentru noul preşedinte al Comisiei Europene. Cea mai optimistă evaluare avansează data de 16 iulie pentru alegerea noului preşedinte. În trecut, alegerea şefului executivului european avea loc în septembrie.
Parlamentul European a câştigat în importanţă după Tratatul de la Lisabona. Nu doar modalitatea de alegere a viitorului preşedinte al Comisiei Europene este marea noutate, dar între timp PE a câştigat în putere şi vizibilitate. Oficialii PE se laudă cu 950 de legi votate în ultimii cinci ani şi cu un cuvânt greu de spus în stabilirea bugetului UE pe următorii şapte ani, în reforma politicii agricole comune. În fine, Parlamentul European şi-a mai trecut în palmaresul ultimilor cinci ani respingerea acordului cu SUA în ceea ce priveşte utilizarea de către americani a tuturor datelor bancare (acordul SWIFT), respingerea tratatului ACTA şi stabilirea de noi reguli în calcularea tarifelor de roaming sau utilizarea creditelor ipotecare.
Dan Tapalagă –
HotNews.ro-Corespondenţă de la Bruxelles
