Senatorul Mihai-Răzvan Ungureanu,istoric și diplomat, președintele partidului Forța Civică,. a acordat un interviu AGERPRES în care abordează situația geopolitică regională, în contextul recentelor evenimente din Ucraina și al rezultatului referendumului din Crimeea, precum și evoluțiile politice interne, în apropiere de alegerile europarlamentare, cu accent pe nevoia de schimbare a actualei clase politice românești.
AGERPRES: Domnule Mihai-Răzvan Ungureanu, cum vedeți integrarea Crimeei în Federația Rusă și evoluția politică în zona de est a Europei? Ce urmări va avea anexarea Crimeei la Federația Rusă?
Mihai-Răzvan Ungureanu: În momentul în care Crimeea a devenit motivul unei anexiuni prin agresiune armată, din momentul acela toate aranjamentele regionale și subregionale de securitate au devenit simple bucăți de hârtie. Altfel spus, în estul Europei și, pe cale de consecință, în centrul Europei, granițele nu mai sunt sigure. A fost încălcat Actul final de la Helsinki, din 1975. A fost încălcată Carta Organizației Națiunilor Unite. Au fost încălcate tratate internaționale. Au fost încălcate înțelegeri multilaterale și bilaterale. Ori politica internațională se construiește pe credibilitate, ca și raporturile dintre oameni. Dacă te-a mințit o dată, de două ori, de trei ori, poți să mai ai încredere în cineva? Altfel spus, se poate întâmpla orice. Lumea arată altfel astăzi față de cum arăta până în clipa în care trupele rusești au intrat în Crimeea. Ceea ce se întâmplă ar trebui să ne ducă pe toți cu gândul la o constatare: ne-am obișnuit să credem că pacea este veșnică. Aceasta pentru simplu fapt că au trecut doar două generații de la al doilea război mondial. Pacea este costisitoare. Pacea este foarte costisitoare. Pacea înseamnă efort diplomatic, înseamnă efort politic, înseamnă lideri cu viziune, înseamnă încredere în prosperitate, înseamnă dialog. Toate acestea au nevoie de susținerea voinței. Dacă voința nu există, atunci conflictul apare. Nu se poate ca pacea, pentru care în urmă cu 60-70 de ani au murit zeci de milioane de oameni, să fie puse în pericol de voința unuia singur. Am mai trecut prin acest episod odată. Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la declanșarea primului război mondial, conflagrație care a făcut ca o pătrime din populația continentului să dispară. Oare nu e suficient?
AGERPRES: Anexarea Crimeei la Federația Rusă va afecta situația din Transnistria?
Mihai-Răzvan Ungureanu: Provocări există și vor exista dintotdeauna. Dacă răspundem provocărilor cu înțelepciune, fără să dăm înapoi, nu dăm nici transnistrenilor posibilitatea de a reaprinde un conflict înghețat. Asta vor încerca să facă. Vor căuta să reaprindă ceea ce este astăzi un status quo din nou în conflict, pentru ca mai apoi să înroșească din nou firele telefoanelor către Moscova pentru a cere ajutor. În momentul acela, da, e complicat. Noi trebuie să știm că provocările vor tot fi. Nici să le dăm o dimensiune enormă acestor lucruri, dar trebuie să înțelegem că, da, se poate oricând să izbucnească oricând un conflict. E suficient un pretext.
AGERPRES: Recent președinții României și Republicii Moldova, Traian Băsescu și Necolae Timofti, au cerut de la Iași urgentarea procedurilor privind integrarea mai rapidă a statului vecin în Uniunea Europeană. E justificabil un astfel de demers?
Mihai-Răzvan Ungureanu: Ar trebui citit în substrat cererea celor doi președinți — unul fiind președinte al unui stat membru al Uniunii Europene, celălalt președintele unui stat asociat cu UE — grăbirea procesului birocratic de punere în practică a Acordului de liber schimb și a Acordului de asociere. Este cumva paradoxal, nu neașteptat, pe seama aparatului birocratic european, ca totul să întârzie din pricina faptului că nu au ajuns în Parlamentele naționale documentele privind Acordul de asociere, documente care trebuie traduse în 23 de limbi ale Uniunii Europene, Parlamentele naționale trebuind la rândul lor să ratifice acest Acord de asociere. Dacă procesul este întârziat de considerente locale, de la alegeri până la vacanțe parlamentare, atunci vor fi din nou amânate termenele pe care Republica Moldova se bazează în urma Consiliului European de zilele trecute. Ori acum amânările costă. Costă strategic, nu costă doar politic intern. Costă strategic. Este ajutorul pe care Uniunea Europeană îl poate da Republicii Moldova în condițiile în care la finele anului acolo vor fi alegeri parlamentare. Sondajele din Republica Moldova între cetățeni arată că Partidul Comunist e în continuare puternic și vinde iluziile pentru care s-au construit lagărele de concentrare în gulagurile din URSS. Acolo trebuie dusă o altfel de bătălie în 2014. Pentru aceasta orice gest strategic voluntar, proiectat, al Uniunii Europene, dincolo de norma ei politică, e binevenit.
AGERPRES: Se apropie alegerile europarlamentare. Avem liste, dar avem oameni care să reprezinte cu adevărat România la Parlamentul European?
Mihai-Răzvan Ungureanu: Europarlamentarele sunt de două ori importante. Europarlamentarii noștri sunt plătiți și din banii noștri, pentru că România plătește peste un miliard de euro pe an. În buzunarele celor care ajung europarlamentari se regăsesc și cenții pe care îi dăm fiecare dintre noi, sigur, și cetățenii germani și cetățenii spanioli și cetățenii francezi, dar și cetățenii români. Și noi ne permitem să trimitem la Bruxelles un Becali care ajunge la pușcărie, iar după aceasta nu deranjează pe nimeni? Ne permitem să trimitem la Bruxelles, partide mari — rude, prieteni politici, oameni care au nevoie de o sinecură, oameni care nu au deschis o dată gura în Parlamentul European? Mergeți în stradă și întrebați românii dacă știu și pot spune șase sau șapte nume de europarlamentari care s-au remarcat pe meritul prezenței lor politice în Parlamentul European. O să vă pomenească de Becali. Asta e matrice de europarlamentar? Acolo nu te duci de mobile politice din România care au nevoie de perfuzii, acolo, în loc de aici, în sens alegoric, nu te duci cu oameni care nu pronunță bine nici propria limbă maternă. Este elementar important acest lucru.
AGERPRES: Disensiunile apărute între principalele partide care au format Uniunea Social Liberală afectează imaginea clasei politice?
Mihai-Răzvan Ungureanu: Dintr-un rău mai mare au apărut două rele la fel de mari. Cam cum se înmulțesc virușii. Clasa politică este construită într-o proporție covârșitoare din oameni care consideră că drumul cel mai scurt spre banul public, adică banul furat, este în politică. Clasa politică este alcătuită dintr-o majoritate covârșitoare care nu cunoaște beneficiul muncii corecte și pe care un cuvânt, cuvântul ‘merit’, îi sperie, îi îngrozește. Exact împotriva acestei clase politice se datorează prezența noastră, a Forței Civice. Ne ridicăm împotriva ei tocmai pentru că proporția înfiorătoare de clienți, de mediocri aroganți și suficienți nu fac altceva decât să rupă bucată cu bucată șansele pe care le-am putea avea ca națiune europeană. În 25 de ani în care Polonia a construit 4.000 de kilometri de autostradă, iar în România nu sunt nici măcar 800. Sunt 25 de ani la capătul cărora România tot pierde anual un medic din cinci. Este România în care după 25 de ani muncești, ca în robia otomană, aproape două treimi din lună pentru tine și mai bine de o treime pentru stat. Nu se mai poate așa. Țara nu mai poate să meargă mai departe așa. Nici nu putem să stăm să asistăm neputincioși la felul în care oamenii aceștia o împing către pierzanie. Nu poți să stai tot timpul acasă liniștit, acceptând că un primar își poate etala bogățiile pe care doar marii miliardari Ucrainei și ai Rusiei le mai au, și asta având acces la un salariu de primar. Cum e posibil ca un președinte de Consiliu Județean să declare conturi de milioane de euro? E președinte de Consiliu Județean plătit din banii tuturor. Lucrurile acestea nu mai pot fi privite cu indiferență.
AGERPRES: Spuneați că România are nevoie de ‘bărbați de stat’. Cine sunt acești bărbați? Care este matricea bărbatului de stat?
Mihai-Răzvan Ungureanu: Ne uităm la generația care urmează. Generația care a intrat în politică având 30 de ani la începutul anilor ’90 și-a îndeplinit de mult datoria față de patrie. Au fost solidari când România a intrat în Alianța Nord-Atlantică, au fost solidari când am intrat în UE și au înțeles rostul istoric, dar trebuie să facem loc generației care urmează, generația care a lucrat și s-a obișnuit cu standardele calității occidentale și care dorește o altfel de civilizație în România. De acolo apar bărbații de stat. Dacă românii nu vor sta într-o proporție îngrijorător de mare impasibili și nu vor asista inerți la starea de fapt în România, atunci, da, se va putea construi civilizația pe care ne-o dorim cu toții. Nu e greu să faci din România o țară prosperă și de viitor. De fapt, este extrem de simplu. Totul e să respecți niște principii. Unul dintre ele se numește muncă, al doilea merit, un altul este onoare, cinste, încredere.
