Conducerea Senatului Universităţii din Craiova doreşte să se transforme în serviciu de informaţii. Printr-un proiect de regulament de desfăşurare a activităţii Senatului UCV, supus astăzi votului celor 92 de membri, noul preşedinte îşi arogă drepturi de judecător asupra celorlalţi, decide singur ce este bine şi ce este rău şi le închide gura celor care au ceva de obiectat, mergând până la eliminarea din Senat. Proiectul conţine articole contrare Legii educaţiei, care pun Universitatea din Craiova într-o postură delicată în faţa ministerului de resort. Colac peste pupăză, jurnaliştii trebuie să obţină acceptul preşedintelui şi pentru a participa la şedinţele Senatului, şi pentru a prezenta informaţiile publicului larg.
Noua conducere a Senatului Universităţii din Craiova, aleasă la sfârşitul anului trecut, primeşte puteri absolute dacă noul regulament de desfăşurare a activităţii Senatului va fi aprobat în şedinţa de astăzi. Proiectul ridică mari semne de întrebare în privinţa legalităţii anumitor prevederi, dar aduce în discuţie şi oportunitatea unor atribuţii dictatoriale care îi conferă preşedintelui puterea de a tăia şi spânzura după cum îl taie capul.
În primul rând, discutabilă este chiar propunerea de adoptare a unui nou regulament, atâta timp cât exista unul în vigoare, aprobat în şedinţa din 4 aprilie 2012. Principiul fiecare preşedinte cu regulamentul lui nu funcţionează, deoarece Legea educaţiei naţionale din 2011 prevede doar obligaţia ca un astfel de regulament să fie aprobat în şase luni de la intrarea în vigoare a legii. Or, legea fusese respectată încă din aprilie 2012.
Mergând mai departe, prevederile din „biblia“ care va guverna întâlnirile „senatorilor“, contravin flagrant regulilor democratice şi, pe alocuri, legii. De exemplu, articolul 5 prevede că „în situaţii justificate, pentru derularea în bune condiţii a activităţilor Senatului, la cererea preşedintelui Senatului UCV, rectorul universităţii deleagă, pe durată determinată, personal suplimentar, calificat corespunzător“. Acest articol creează mai multă confuzie decât lasă să se înțeleagă ceva. Ce înseamnă în situații justificate? Cine decide că o situație este justificată și în raport cu ce anume? Președintele Senatului își arogă drepturi pe care legea nu i le oferă, dar și le acordă singur. Altă exprimare nefericită pentru un articol dintr-un regulament atât de important este „derularea în bune condiții a activităților Senatului“. Cine decide că activitățile nu se derulează în bune condiții și trebuie intervenit pentru a îndrepta situația? Președintele Senatului? Dacă da, ce articol de lege îi acordă acest drept. Nici unul. În plus, este legal ca activitatea Senatului să fie realizată de un personal care nu a fost ales să facă parte din Senat? Conform Legii educației naționale nr. 1/2011, art. 207, a Cartei Universității din Craiova și a Regulamentului de desfăşurare a activităţii Senatului universitar, funcţia de președinte al Senatului nu este de conducere, ci este una cu caracter organizatoric și de reprezentare, iar, din aceste considerente, președintele Senatului, atunci când va cere personal suplimentar, va încălca legislația în vigoare, care, în astfel de situaţii, prevede mai multe sancţiuni: revocarea din funcţie a rectorului, reducerea sau eliminarea temporară sau definitivă a accesului la finanţările din surse publice sau propunerea către guvern de iniţiere a unui proiect de lege de reorganizare sau desfiinţare a instituţiei de învăţământ superior în cauză.
Confidenţial sau cenzurat?
Mergem şi mai departe. În noul regulament se restricţionează libera exprimare a „senatorilor“, contrar scopului acestei structuri, de dezbatere şi opinii. Totul trebuie să se desfăşoare numai cu aprobarea preşedintelui Senatului. La capitolul referitor la drepturi, „senatorilor“ li se prezintă de fapt obligaţiile. Au acces la informaţii, dar nu au voie să le divulge, trebuie să aibă un comportament adecvat, primesc drept la replică doar dacă le permite preşedintele. Ce înseamnă un comportament adecvat și cine este în măsură să aprecieze drept adecvat sau inadecvat comportamentul senatorilor? Noul regulament nu spune, dar lasă la aprecierea preşedintelui acest lucru.
De exemplu, „senatorul“ are dreptul la replică atunci când persoana sa sau structura pe care o reprezintă a fost menţionată verbal sau într-un document aflat în dezbaterea plenului Senatului UCV. Totuși, „senatorul“ are nevoie de încuviințarea președintelui. Ce se întâmplă dacă nu primește această încuviințare și dacă nu are posibilitatea să reprezinte structura care l-a învestit în funcție? Sunt două variante ipotetice: 1. Problema respectivei structuri nu se mai dezbate. 2. Senatorul vorbește, totuși, dar atunci nu s-a supus preşedintelui şi se alege cu atenționare/avertisment/retragere calitate membru.
Se încalcă în felul acesta articole foarte importante din Legea educației naționale, iar faptul că printre drepturile Senatului nu apar și precizări foarte clare referitoare la încurajarea libertății sale de exprimare este, de asemenea, îngrijorător. Articolul 123 din Legea educaţiei spune că „Autonomia universitară este garantată prin Constituţie. Libertatea academică este garantată prin lege (…) În instituţiile de învăţământ superior este interzisă periclitarea sub orice formă a dreptului la exprimarea liberă a opiniilor ştiinţifice şi artistice“.
Alt articol care ridică un semn de întrebare este cel referitor la păstrarea caracterului confidențial sau secret al informațiilor pe care le dobândește în exercitarea calității de membru al Senatului UCV. Ce înseamnă acest lucru? Că toate informațiile pe care le aude în plenul Senatului sau cu care intră în contact în comisii, deși sunt legate de funcționarea unei instituții publice și, deşi există o Lege a transparenței și a accesului la informație publică, nu are voie să le comenteze sau comunice pentru că și-ar încălca această obligație? Această obligativitate transformă de fapt Universitatea din Craiova într-un serviciu de informaţii sau bază militară, când ea este, de fapt, instituţie de cultură.
Cum sunt pedepsiţi cei care nu-i fac pe plac preşedintelui Senatului? Sunt atenţionaţi verbal. De preşedinte, evident. Sau primesc avertisment scris comunicat în şedinţa Senatului. De către preşedinte, evident. Ori li se retrage calitatea de „senator“ dacă au comis abateri grave sau sistematice şi nejustificate. Practic, preşedintele se substituie unei Comisii de Disciplină sau de Etică, ceea ce contravine flagrant legii. Conform art. 313 din Legea educaţiei, propunerea de sancțiune poate veni doar din partea a cel puțin două treimi din numărul membrilor Senatului universitar, deci nu a președintelui Senatului. Decizia de sancționare nu poate fi luată spontan, ci, conform Legii educației, în urma unei analize, ce urmează să fie făcută de către o comisie. După ce comisia respectivă emite o sancțiune, înainte ca aceasta să fie pusă în aplicare, persoana care face obiectul ei are dreptul să se apere, așa cum reiese din art. 314 din Legea nr. 1/2011.
Drept la replică, doar cu acordul preşedintelui
Alt articol dictatorial, care impune cenzura şi controlul, este cel referitor la modul de desfăşurare a dezbaterilor. „Dacă un membru al Senatului UCV nu respectă aceste reguli (de exemplu, adoptă şi menţine un ton agresiv, nu respectă dreptul la cuvânt, se exprimă ireverențios, utilizează un limbaj nepotrivit, proferează amenințări etc.), preşedintele de şedinţă (care este preşedintele Senatului – n.r.) îi poate refuza dreptul la cuvânt. Un membru al Senatului UCV care devine turbulent şi împiedică derularea normală a dezbaterilor poate fi evacuat din sală cu votul majorităţii simple a senatorilor prezenţi.(2) Președintele de ședință acordă dreptul la cuvânt oricărui senator, dar nu permite schimbul direct de replici între senatori. Dreptul la replică este încuviinţat de către preşedintele de şedinţă. (3) Preşedintele de şedinţă poate limita dezbaterile pe un subiect, caz în care senatorii care nu au luat cuvântul pot transmite în scris opiniile la secretariatul de şedinţă. (4) Invitaţii pot formula puncte de vedere, cu încuviinţarea preşedintelui Senatului, asupra oportunităţii, analizelor de impact şi/sau punerii în aplicare a hotărârilor în dezbatere“, se arată la unul dintre articolele din noul regulament.
Păi nu aceasta este ideea ședinței, de a exista o comunicare între cei care conduc Universitatea din Craiova? Dacă le dă dreptul de a se exprima în scris după ce poate s-a luat decizia cu privire la subiectul respectiv, la ce mai folosește intervenția ulterioară a „senatorului“? De ce să se exprime în scris şi nu verbal atunci când este momentul și se discută un anume subiect?
Ac pentru cojocul jurnaliştilor
Nici jurnaliştii nu au fost „uitaţi“ în acest regulament. Dacă vreunul mai curios doreşte să participe la şedinţe, trebuie să ceară voie de la preşedinte, care îi va acorda şi dreptul de a publica informaţiile, că doar nu se duce la şedinţă ca la film. „Lucrările în plen ale Senatului pot fi înregistrate audio sau/şi video de UCV. Înregistrările se păstrează la Secretariatul Senatului. Preşedintele Senatului poate încuviinţa în scris înregistrarea audio/video a dezbaterilor în plen de către terţi (media), pe baza unui acord de confidenţialitate semnat în prealabil. Acest acord va fi adus la cunoştinţa „senatorilor“ înainte de începerea şedinţei de către preşedintele de şedinţă. Difuzarea sau utilizarea în orice scop a înregistrărilor audio şi/sau video fără acordul scris al preşedintelui Senatului este strict interzisă“, se arată în noul regulament care ar trebui aprobat azi de „senatorii“ Universităţii din Craiova.
