Am găsit-o la uşa rectorului, cu care tocmai se întâlnise. Ieşise din birou cu promisiunea că va avea tot sprijinul instituţiei. Aşa cum primise, de dimineaţă, asigurarea primarului Antonie Solomon că va căuta soluţii. Ceasul ticăia. Urma altă întâlnire, de data aceasta la o bancă. S-a aşezat, obosită, pe un fotoliu, alături de tatăl ei. Timidă, şi-a acoperit părul, altădată curgându-i pe spate, cu o băscuţă. Şi şi-a strâns tot curajul de care era capabilă, pentru a-şi spune, pentru prima dată presei, povestea.
A început cu un junghi. Ceva normal, s-a gândit, fără să se îngrijoreze. Sigur o nevralgie, poate de la curent. Apoi a apărut tusea. Seacă, moderată, cam o dată pe zi, care nu ridica probleme. La început. Cu trecerea săptămânilor, a început să-şi pună întrebări. Nu era răcită. Nu fuma şi nici nu avea contact cu medii de fumători. Dar junghiul şi tusea erau acolo.
Studentă eminentă la Medicină, care tocmai trecuse printr-o sesiune epuizantă la Hematologie, obţinând un zece cu felicitări, Claudia Chelan a început să-şi studieze singură simptomele. Cărţile de specialitate i-au ridicat vagi bănuieli. Şi-a făcut o radiografie simplă, crezând că e o bronşită. Pe film s-a văzut însă o aterectazie – o opacitate pe lobul superior pulmonar. Medicii au ridicat din umeri: să fie o pneumonie? Sau altceva? I-au recomandat o tomografie, iar rezultatul nu a întârziat să apară: sindrom de condensare pulmonară cu hipertrofii ganglionare, câteva chiar palpabile. Biopsia a pus diagnosticul – pe cât de ciudat, pe atât de necruţător: cancer. În termeni medicali, limfom de graniţă, neclasificabil, cu aspecte intermediare de limfom malign non-Hodgkin difuz, cu celulă mare B, şi un limfom Hodgkin clasic.
Un secret devastator
„Ciudăţenia constă în faptul că se cunosc doar două clase de limfoame: Hodgkin şi non-Hodgkin“, spune Claudia, căutând în dosarele ordonate rezultatele analizelor efectuate în ultimele nouă luni. „Dacă ar fi o formă sau alta, nu ar fi atât de grav, se cunosc scheme de tratament pentru ambele cazuri. Ce am eu este însă o combinaţie între cele două tipuri de limfom. O situaţie foarte rară, pentru care nu s-au emis până acum nici pronosticuri, nici vreun tratament“. Zâmbeşte vag, uşor timid, căutând să-şi relateze povestea prin prisma unui viitor medic. Iar vorba îi e domoală, cumpănită, evitând orice nuanţă dramatică. Nu vrea să trezească compasiunea oamenilor. A încercat din răsputeri să n-o facă, atâta vreme cât a crezut că-şi poate duce singură povara. Acum, însă, situaţia o depăşeşte. Acum are nevoie de ajutor.
În februarie, diagnosticul a căzut ca un trăsnet în familia Chelan. Claudia nu a avut timp să-şi plângă de milă. Cu o voinţă uimitoare, ignorând semnele bolii care o măcina, a început imediat tratamentul – o terapie pentru Hodgkin, la care s-au adăugat elemente pentru non-Hodgkin. Presupunerile medicilor erau încurajatoare: în opt luni, cancerul avea să intre în remisie. Claudia a crezut de la bun început în succesul tratamentului. Nu avea nici o îndoială: totul depindea de ea şi trebuia să fie învingătoare în această luptă cu cancerul. De aceea a ales tăcerea. Nu a povestit nimănui ce i se întâmpla, nici rudelor, nici colegilor, nici prietenilor. Pentru toţi ceilalţi, era aceeaşi Claudia – mereu zâmbitoare, mereu atentă cu cei din jur, veselă şi plină de viaţă. Era doar ceva trecător, avea să se vindece, deci ce sens ar fi avut să spună altora?!
„Atunci am cedat…“
Acum o lună, Claudia a fost programată pentru radioterapie – următorul pas după remisia bolii şi ultimul spre vindecare. A ales totuşi să mai facă o tomografie înainte, de data aceasta, mai performantă, să ştie sigur în ce stadiu se află. Pe 28 octombrie, specialiştii din Viena au efectuat investigaţia. Pe 1 noiembrie, familia Chelan a primit, cutremurată, vestea: nu exista nici o remisie. Boala era tot acolo. Mai mult, cancerul invadase şi alte părţi din organism.
Atunci a cedat. Şocul era prea mare, teama a pus stăpânire pe ea. Simţea că puterile o părăsesc. Că nu mai are energie. Că nu ştie dacă mai poate şi dacă mai are pentru ce să lupte.
„Au fost câteva zile în care am rătăcit, efectiv, în derivă“, povesteşte Claudia, încercând să-şi păstreze tonul egal, să nu se trădeze. „Nu ştiam ce se întâmplă cu mine, eram într-o nebuloasă. Mă copleşise disperarea, iar durerea părinţilor mă dobora. Atunci chiar am cedat. Nu puteam crede că tratamentul nu avusese efect. Fusesem asigurată că va fi bine. Am crezut în asta. Iar rezultatul era zguduitor. Nu mai găseam nici o ieşire…“. Cu gustul amar al neputinţei, familia Chelan a plecat din Viena cu recomandarea unei alte biopsii. Care, în cazul în care diagnosticul se confirmă, va fi urmată de terapie agresivă şi un transplant cu celule stem. Toate, ajungând la costuri imposibil de acoperit de familia de ingineri: 100.000 de euro.
La începutul lui noiembrie, Claudia Chelan s-a întors acasă. Şi la facultate, printre colegi. Schimbările fizice erau evidente, aşa încât nu mai avea nici un rost să-şi ascundă boala. Mai mult, recunoştea acum că nu mai putea să lupte singură. Avea nevoie de ajutor. De tot ajutorul care i se putea oferi.
Joi, Claudia a fost supusă altei operaţii. S-a mai extras un ganglion pentru biopsie. Joi noapte, tatăl a plecat laBucureşti, să predea la Fundeni mostrele pentru analize. Astăzi, acum, dintr-o clipă în alta, familia Chelan aşteaptă rezultatele. Timpul nu mai are răbdare cu ei. Nu trebuie pierdută nici o clipă. Trebuie să o salveze pe Claudia!
Salvaţi-o pe Claudia!
Claudia Chelan are 24 de ani şi este studentă, în ultimul an la Facultatea de Medicină din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie Craiova. Pentru a stopa cumplita boală şi a reveni la visul ei de o viaţă – acela de a deveni medic endocrinolog -, Claudia trebuie să urmeze o terapie agresivă şi un transplant cu celule stem, la Viena. Costurile tratamentului se ridică la 100.000 de euro, o sumă imposibil de strâns de către familia tinerei.
Cei care şi-au oferit primii ajutorul au fost colegii de facultate, care au iniţiat imediat o campanie umanitară.
„Întâi am construit un blog, http://www.claudia-chelan.eu, pe care am publicat povestea colegei noastre. Apoi am răspândit vestea pe toate grupurile de discuţii, pe forumurile de specialitate ale mediciniştilor. Am avut discuţii cu studenţi la medicină din ţară, dar şi din străinătate. Semnalele sunt bune, dar insuficiente pentru suma de care are nevoie Claudia. Săptămâna trecută am avut o întâlnire cu domnul primar Antonie Solomon – ieri a fost chiar tatăl, Constantin Chelan, în audienţă la primărie. Cererile au fost punctuale: instituţia Domniei sale să ne sprijine financiar şi cu găsirea unui spaţiu în care să organizăm concerte sau expoziţii în scop caritabil. Aşteptăm răspunsuri. Între timp, am organizat săptămâna trecută balul bobocilor medicinişti, de asemenea cu scop caritabil, în urma căruia s-a strâns suma de 3.800 de lei. Prea puţini pentru a o salva pe Claudia…“, ne-au spus Monica, studentă la Medicină în anul III şi verişoară cu Claudia, şi Silviu Bordu, fostul preşedinte al Societăţii Studenţilor Medicinişti din Craiova, doi dintre prietenii şi colegii Claudiei care s-au hotărât să lupte alături de ea pentru a învinge cumplita boală.
Cei care vor să o ajute pe Claudia Chelan pot dona orice sumă în conturile deschise la BCR, sucursala Lăpuş, Craiova, Dolj:
Cont în lei: 2511.A13.0.2056579.0138.ROL.3
IBAN: RO52RNCB0138020565790003
Cont în euro: 2511.A13.0.2056579.0138.EUR.4
IBAN: RO25RNCB0138020565790004
Titular: Chelan Claudia-Valeria
CNP: 2850804160055
