În Bănie se percepe una dintre cele mai mari taxe hoteliere din ţară. În viziunea consilierilor locali, care au stabilit cel mai mare procent dintre un minim de 0,5% şi un maxim de 5%, Craiova concurează cu staţiunile de pe Litoralul românesc.
Taxa hotelieră în Craiova concurează cu cea stabilită pentru hotelurile de patru şi cinci stele de pe Litoral. Consilierii locali au hotărât ca hotelierii craioveni să fie taxaţi cu procentul maxim prevăzut de normele legale, respectiv 5%. Între un minim de 0,5% din valoarea unei nopţi de cazare şi un maxim de 5%, Bănia este printre puţinele oraşe din ţară care percep cea mai scumpă taxă. „Codul Fiscal prevede că taxa hotelieră poate fi percepută într-un procent de 0,5 – 5%. Consiliul local decide în şedinţă care este acesta. Pentru Craiova, taxa hotelieră în acest an este de 5% din valoarea unei nopţi de cazare. Sumele intră la bugetul local şi sunt virate către Serviciul Impozite şi Taxe locale până la data de 10 ale lunii în curs pentru luna anterioară. Anul trecut, de la cele 22 de unităţi hoteliere, câte sunt în localitate, s-au încasat 175.288 de lei. Suma este în scădere în comparaţie cu anii precedenţi. Cei mai buni cotizanţi sunt unităţile hoteliere precum Jiul, Europeca şi Emma“, a declarat Ioan Văcariu, directorul Direcţiei Impozite şi Taxe din cadrul Primăriei Craiova. Alte localităţi de talia municipiului de pe malul Jiului percep taxe mult mai mici, mergând până la minimul prevăzut de lege. Oraşul de pe Bega, Timişoara, este singura localitate din ţară care percepe o taxă hotelieră de 0,5% din valoarea preţului de cazare pentru o noapte. În Iaşi, Hunedoara şi Brăila, la suma percepută de hotelieri pentru cazare se adaugă 1% reprezentând taxa hotelieră. Sumele încasate revin bugetului local prin Direcţia de Impozite şi Taxe Locale. În Cluj-Napoca, unităţile hoteliere furnizează bugetului local ca taxă hotelieră 2% din valoarea de cazare, cu trei procente mai puţin faţă de cea din Craiova. Severinul are o taxă de 3% din costul cazării. Acelaşi procent îl întâlnim în Bucureşti şi Braşov. Brandul de Capitală Culturală a adus în anul 2008 mai mulţi turişti la Sibiu, iar încasările la bugetul local s-au ridicat la aproape 1.700.000 de lei. Taxa pe care hotelierii o plătesc primăriei este de 4% din valoarea achitată de turişti pentru cazare.
Hotelierii o consideră prea mare
Cotizanţi lună de lună la bugetul local, hotelierii din Craiova susţin că taxa este mare, mai ales în această perioadă. Reprezentanţii unităţilor hoteliere se plâng de lipsa de clienţi şi spun că locaţiile pe care le deţin sunt ocupate doar în proporţie de 50%, lucru de care consilierii locali nici măcar nu ţin seama. În fapt, alegerea celui mai mare procent din ţară pentru taxa hotelieră nu este de ieri, de azi, ci trenează de ani buni în Craiova, ca şi când municipiul ar fi o mare atracţie turistică. Persoanele care tranzitează oraşul şi se cazează la unul dintre hotelurile din Bănie sunt în mare parte participanţi la diverse simpozioane, conferinţe naţionale şi internaţionale, traininguri. Hotelierii numesc acest fenomen turism de business şi reprezintă peste 90 de procente din cifra de afaceri a hotelurilor de trei şi patru stele din oraş. „Taxa hotelieră este foarte mare. În comparaţie cu alte oraşe, noi nu suntem o zonă turistică. Dar de câţiva ani, consilierii locali votează pentru 5% din valoarea de cazare. Acum traversăm totuşi momente dificile. Capacitatea hotelului meu este ocupată la jumătate, în condiţiile în care eu livrez la bugetul de stat aproximativ două miliarde de lei (vechi – n.r.) pe an“, a spus proprietarul hotelului „Emma“, Adrian Diaconu.
Nicolae Peca, proprietarul unui hotel de patru stele din Craiova – Europeca -, este de aceeaşi părere: „O taxă hotelieră prea mare comparativ cu alte oraşe“. Unitatea hotelieră este între primele trei din branşă care furnizează la bugetul local sume considerabile drept taxe hoteliere. Numai la nivelul anului 2008, proprietarul susţine că a depus în total peste 150.000 de lei.
Taxă hotelieră unică
Ministerul Turismului intenţionează să stabilească o taxă hotelieră unică la nivel naţional, care să reprezinte 2% din valoarea netă a unei nopţi de cazare, potrivit proiectului de Lege a turismului.
Taxa hotelieră va fi stabilită la un nivel unic naţional de 2% din valoarea netă a unei nopţi de cazare sau a primei nopţi din sejur în cazul pachetelor turistice. Consiliile locale pot evalua şi aproba reducerea taxei hoteliere de la nivelul unic naţional de 2% până la minimum 1%, în funcţie de interesul susţinerii şi promovării ofertei locale, se arată în proiectul de lege pe care Ministerul Turismului l-a înaintat organizaţiilor patronale din domeniu, invitate să aducă şi completări acestui proiect.
În prezent, în conformitate cu art. 279 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, taxa hotelieră se calculează prin aplicarea cotei stabilite la tarifele practicate de unităţile de cazare. Cota ei se stabileşte în prezent de consiliul local şi este cuprinsă între 0,5% şi 5%. Taxa hotelieră se datorează pentru întreaga perioadă de şedere, cu excepţia cazului unităţilor de cazare amplasate într-o staţiune turistică, atunci când taxa se aplică numai pentru o singură noapte, indiferent de perioada reală de şedere.
Potrivit proiectului de lege, veniturile obţinute de consiliile locale din taxa hotelieră sunt destinate exclusiv dezvoltării şi promovării turismului pe plan local şi pentru finanţarea proiectelor de reabilitare a infrastructurii turistice, mai puţin pentru cea de transport, a cărei responsabilitate revine Ministerului Transporturilor.
Scutiţi de taxă
Taxa hotelieră nu se aplică pentru: persoanele fizice în vârstă de până la 18 ani inclusiv; persoanele fizice cu handicap grav sau accentuat ori persoanele invalide de gradul I sau II; pensionarii sau studenţii; persoanele fizice aflate pe durata satisfacerii stagiului militar; veteranii de război; văduvele de război sau văduvele veteranilor de război care nu s-au recăsătorit; persoanele fizice prevăzute la art. 1 al Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri.
