„Nu conteaza sa fie mare, important e sa fie verde!“
Lunea dimineata, Stefan Mihai, viceprimarul comunei Amarastii de Sus, isi reia sesiunea de griji, intrerupta de week-end. „Ma domnisoara, iarna asta ne-a cam dat la grinda! Ne-a ridicat sus si ne-a saracit si nu vrea cu nici un chip sa ne mai paraseasca“, ne expune starea de fapt a comunei, si mai ales grija oamenilor exasperati si ei de atita zapada si frig. „Nu mai avem ce arde, pe cimp zapada nu se mai duce, iar griu’ nu se vede deloc. Vorba ceea, <<nu conteaza sa fie mare, important e sa fie verde!>>“ Verde, neverde, treaba e ca… nu e! Iar daca nu e griu pe cimp, pina si la Amarasti s-a auzit de preturile de dumping de pe piata cerealelor. Deci, va fi rau de bietul producator agricol!
N-a stropit nici macar o vara…
…cam asta ar fi trista si foarte scurta poveste a sistemului de irigatii din Amarastii de Sus. Dupa ce si-a legat existenta de numele (celebru, pe atunci!) lui Nicu Ceausescu si de santierul tineretului care, in sase-sapte ani a construit sistemul de irigatie de la Zanoaga, care cuprindea si o portiune din Amarastii de Sus, dupa citiva stropi inaugurali, a tinut-o din defectiune in defectiune, pina s-au saturat si mesterii de reparat, si taranii de udat! „Cind pornea statia, se spargeau conductele, cind se reparau conductele, nu mai mergea statia si uite-asa. Lucru facut ca la romani!“, povesteste Stefan Mihai, actual viceprimar al comunei si fost om cu functie, pe vremuri. Surprinzator, spre deosebire de alte localitatii, desi nefunctional, sistemul de irigatii se simte bine mersi, nimeni n-a avut „curiozitatea“ sa scoata conductele din pamint sau sa dezmembreze ceva din instalatie. Si, ca sa se vada diferenta intre lucrul facut ca la carte si lucrul facut dupa ureche, exista si termen de comparatie: sistemul de irigatii de la Dobrotesti, un sat al comunei Amarastii de Sus, desi vechi de aproape 30 de ani, merge si acum, fara cusur. „Facut de englezi, deh!“, aflam si motivul notabilei durabilitati.
Martienii si stampila primariei
N-o sa ghiciti niciodata unde sta stampila Primariei din Amarastii de Sus! Poate doar daca intrati in biroul primarului si, ratacind cu privirea peste obiectele de pe birou, o sa vedeti o coada de stampila rasarind dintr-o cutiuta pe care scrie citet: minimartieni! Asta nu inseamna ca edilii au facut vreun pact intergalactic de securizare a ustensilelor de birotica, ci, pur si simplu, singura cutie care s-a potrivit stampilei a fost cea a vitaminelor sub forma de minimartieni. Si ca un gospodar grijuliu si viceprimar atent cu insemnele puterii, in loc de tusiera, Stefan Mihai a decupat o bucatica de pisla dintr-o palarie, pe care apoi a imbibat-o cu tus. Si gata!
Coruptie la nivel de primarie
Functionarul public trebuie sa fie incoruptibil! Dar ce te faci cu angajatii Primariei din Amarasti, unul mai coruptibil decit altul! Se lasa unul de fumat? Se lasa toti! Se apuca altul de fumat? Gata, a si dat viciu’-n toata suflarea angajatilor barbati. Ca la femei, trei la numar, „e ceva deplasat!“ graieste discriminator unul din edili.
Pe Apeleviului, tot inainte!
De cind cu schimbarea denumirii strazilor, putini alesi locali s-au dovedit inspirati in a da nume ulitelor din comuna. In pana de inspiratie sau cuprinsi de un simbolism subit si criptic, autoritatile din Castranova au rezolvat problema denumirii unei strazi, botezind-o, simplu si sugestiv, „strada Apeleviului“. Din denumire, se pot intelege mai multe propozitii, fiecare cu valoarea ei de adevar: fie numarul fintinilor de pe strada cu pricina depaseste media pe tara (n-am observat, dar e posibil!), fie apele pluviale dau o nota aparte zonei (poate fi adevarat, dar numai cind ploua!), fie strada respectiva duce, nici mai mult nici mai putin decit in comuna Apele Vii (adevarat, dar de ce „apeleviului“?!… „apeleviilor“ avea macar ceva in comun cu apele, sau cu viile, sau… mustul stie el ce stie?).
