Aflat la confluenta dintre istorie, religie si arta ceramicii, Horezu se numara fara doar si poate printre localitatile in care merita sa poposesti multe zile si sa rezervi multe clipe de gindire lucrurilor care ti-au prilejuit intoarcerea la traditie si la inchinaciune. Situate la distante aproximativ egale de Tirgu Jiu si Rimnicu Vilcea, micul oras si locurile care il inconjoara rezerva multiple perspective turistice. Manastirea Horezu, Manastirea Bistrita, Manastirea Arnota, Manastirea Dintr-un Lemn, celelalte doua lacase de cult de la Cozia si Govora, Pestera Polovragi, Pestera Muierii, culele domnesti sint numai citeva dintre obiectivele turistice ale zonei. Si daca mai iei in considerare si faptul ca Horezu si-a cistigat renumele de „capitala ceramicii populare romanesti“, deja a-l vizita devine mai mult decit o tinta turistica, devine un obiectiv de suflet pentru cei care respecta si apreciaza traditia si istoria acestui popor.
Industria, la pamint
Intre toate aceste perspective imbucuratoare se strecoara insa insuficienta valorificare a acestui potential, motivata de situatia trista in care se afla turismul romanesc si, ca de obicei, de lipsa banilor. Odata puternic centru industrial, din vechile intreprinderi ale Horezului de altadata nu au mai ramas decit ruinele cladirilor, citeva proiecte de privatizare prafuite si mijloacele fixe uzate si depasite moral. La vestita Fabrica de Stofe de Mobila, cele 225 de razboaie care altadata produceau stofe pentru tara si pentru strainatate au ramas in paragina. „Au incercat doi straini sa intreprinda ceva, s-au certat si au plecat. APAPS-ul a pus preturi foarte mari pe fabrica si asta i-a speriat si pe ceilalti investitori. Eu as da-o pentru un leu celui care ar mentine-o si ar dezvolta-o“, spune primarul Nicolae Buse. Cei peste 800 de muncitori care lucrau acolo au ingrosat rindurile somerilor, contribuind la ridicarea ratei somajului la peste 25%. A urmat Intreprinderea Miniera, care a incetat sa mai functioneze, la fel ca si Trustul de Montaj Minier, care si-a redus activitatea.
In afara de ceramisti, care se pot baza pe un venit sigur, singura oferta serioasa de munca pe care o pot gasi locuitorii din Horezu sint de la putinii intreprinzatori, ale caror initiative s-au concretizat intr-o fabrica de timplarie de aluminiu si una de caramida. Unii localnici au crezut si in mirajul oferit de Ministerul Turismului si si-au transformat caminele in pensiuni primitoare, pentru turisti. Dar impozitele i-au facut sa se razgindeasca repede si din 24 de case intrate initial in sistemul agroturistic, acum nu mai sint declarate decit doua. Singurul hotel din Horezu, incununat cu doua stele, face cu greu fata celor peste 1.500 de turisti care viziteaza anual zona. Manastirile au venit in ajutor, oferind locuri de cazare, cu sprijinul unor persoane particulare care au investit in „casele de oaspeti“ de aici: una la Manastirea Horezu si alta la Manastirea Bistrita.
Demnitarii tarii, numai in vizita
Proiecte la nivel local sint multe, la fel si ideile despre cum s-ar putea imbunatati calitatea turismului in aceasta zona. „Noi, horezenii, sintem foarte bune gazde si foarte buni ghizi. Dar nu este suficient. Printre prioritatile privind directiile in care trebuie investit, eu cred ca se afla infrastructura. Asta este o mare durere a noastra. Zona este deosebita, incarcata de istoric si pitoresc. Aici vin multi straini, delegati din alte tari, care ramin negativ impresionati de drumurile cu gropi. Sau, de exemplu, la Ursani, sat vechi, de traditie, se simte clar nevoia unei interventii radicale in infrastructura. Am solicitat deja o audienta la ministrul Mitrea pentru a discuta despre aceasta situatie. Astept sa ma anunte secretara dumnealui cind trebuie sa ma duc la Bucuresti“.
Se pare ca Horezu este un loc apreciat atit de turisti, cit si de „cirmutorii“ tarii, deputati, senatori, demnitari, parlamentari care poposesc aici cu regularitate ori de cite ori se afla in zona, sa mai viziteze un loc, sa mai cumpere o oala de ceramica, sau pentru a aduce vreo delegatie straina pe care s-o impresioneze cu locurile incarcate de traditie pe care le avem. Atita timp cit se vor limita insa la atit, fara sa se ingrijeasca si de conservarea istoriei, soarta Horezului si, mai ales, cea a locuitorilor din Horezu ramin sub semnul intrebarii.
