Cind a terminat agronomia, in urma cu multi ani, Constantin Bubulica era sef de promotie. Putea sa ramina in cercetare sau in invatamintul de specialitate, dar, ca orice oltean, a vrut sa se intoarca acasa, cit mai aproape de Gogosu. A lucrat in agricultura de stat si i s-a parut ca nu este complet ca agronom daca nu va avea si o licenta in studii economice. Dupa ce si-a obtinut cea de-a doua licenta s-a inscris la doctorat, desi vedea cum se prabuseste tot in jurul sau, cum se destrama fermele IAS-ului pe care-l conducea si cum posibilitatile pentru dublul specialist ce devenise se ingusteaza pina la disparitie. Nu s-a putut desprinde de pamint si, in urma cu doi ani, a candidat si a iesit primar in comuna sa natala, Gogosu.
Locuitorii din Gogosu nu au mai vazut filme de 12 ani
Cinematografia s-a oprit la portile oraselor, in timp ce cladiri impozante care pe vremuri erau camine culturale ori se ruineaza, ori sint folosite la raportarile investitiilor din comuna. Taranii nu au mai fost la un film de pe vremea cind se uitau la jurnalele ce precedau filmele si in care un tractorist tinar se indragostea de o cooperatoare zglobie, iar povestea se termina in fata primarului, care, dupa ce-i cununa, ii conducea la caminul cultural, la o masa tovaraseasca. In ultimii ani, viata a batut de mult filmul, in sensul ca oamenii nu mai pot face nici macar o masa tovaraseasca. Anul trecut a fost o singura nunta, iar anul acesta, primarul nu a putut sa cunune nici macar o pereche, in schimb, preotul are serios de lucru daca amintim ca doar pina la sfirsitul lunii iulie a ingropat 27 de morti. Ca la toti oltenii, cultul mortilor este unul din putinele respectate si daca o familie e lovita de nenorocire, se face luntre si punte si tot rostuieste ceva de comindat si de pus pe masa la pomana la care vine tot satul, ca tot e degeaba.
Comuna cu doi ministri
Din comuna s-au ridicat cu ceva ani in urma doi ministri de interne si te-ai fi asteptat ca accesul pina in Gogosita, satul in care s-au nascut, sa fie lejer pe orice anotimp. Te-ai fi asteptat degeaba ca si in ziua de azi, daca ploua, e bine sa-ti amini plecarea sau venirea de la Gogosita. Monotonia fiecarei zile si resemnarea oamenilor in fata neschimbarii ii fac sa nu le pese ca mai mult de jumatate din titlurile de proprietate care trebuia emise pentru paminturile lor nu au fost nici macar conturate. Din 915 titluri ce trebuia emise pentru cele 3.417 ha de teren agricol nu au fost inminate decit 417. De cind au aflat ca pentru fiecare hectar de teren trecut in titlu trebuie sa plateasca 28.000 de lei, s-au gindit sa amine vremea cind vor depune pe fundul lazilor de zestre titlurile de proprietate. De la fostul IAS Brabova, comuna trebuie sa primeasca 84 ha de teren pe care nu-l vrea nici un proprietar. Distanta de 30 km ce desparte aceste paminturi de comuna ii face pe multi sa renunte la proprietate decit sa-si ia o povara pe cap pentru care, mai devreme sau mai tirziu, va trebui sa plateasca si amenzi pentru nelucratul pamintului si impozite.
25 km pe zi trebuie parcursi de copiii care vor sa invete carte
In toata comuna Gogosu mai sint 66 de copii, dintre care 35 sint la gradinita, 19 la Scoala cu clasele I-IV, iar 22 de copii sint in clasele V-VIII. Anul trecut s-a vehiculat ideea ca toti copiii din clasele V-VIII sa fie mutati la Scoala din Belot, ce apartine de comuna Sopot. Comasarea pe hirtie era destul de simpla, numai ca Inspectoratul Scolar nu a putut sa asigure transportul scolarilor pe o distanta de 25 km in fiecare zi, asa ca, deocamdata, lucrurile au ramas in asteptare. Doar cei citiva copii din satul Gogosita sint nevoiti sa faca naveta zilnic, pe o distanta de 4 km dus-intors, pina la scoala din centrul comunei.
La Gogosu, ca in multe alte sate din judetul Dolj, viata a incremenit in saracie. Un localnic ne-a rugat sa numaram antenele de televizor de pe casele oamenilor si sa vedem daca depasesc numarul degetelor de la miini. Avea dreptate, nu depasesc…
