Zoharul. Cartea Splendorii
Traducere din limba engleză de Ilie Iliescu, Editura Herald, 2009
Pentru S.L. MacGregor Mathers, cel care a tradus din ebraică textul acestei cărţi transpuse şi în româneşte, Kabbala este cheia care limpezeşte lectura corectă a Bibliei. Numeroase pasaje care pot părea obscure cititorului modern pot fi explicate, crede specialistul englez, doar prin grila oferită de doctrina ezoterică ebraică, Kabbalah.
Acest nume îşi are originea în rădăcina QBL, Qibel, care înseamnă „a primi“, echivalent, în tradiţiile vechi, cu transmiterea pe cale orală a cunoaşterii. Kabbala ar fi apărut în urmă cu peste 5.770 de ani şi îşi propune revelarea Dumnezeirii către creaturile sale în această lume.
Pentru un specialist ca H. Ginsburg, Kabbala „a fost pentru prima dată predicată de însuşi Dumnezeu unui grup de îngeri. După cădere, îngerii, plini de bunăvoinţă, au transmis această doctrină cerească copiilor nescultători de pe pământ, pentru a ajunge la arhetipuri prin întoarcerea la nobleţea şi fericirea lor de la început“. Ginsburg afirmă că transmiterea Kabbalei s-a făcut progresiv, prin patriarhi, până la iniţierea lui Moise, cel care cunoscuse în perioada robiei sale şi înţelepciunea egipteană. Aceste principii ale doctrinei ezoterice au fost încorporate de Moise în primele patru părţi al Pentateuhului. Totodată, el i-a iniţiat pe cei 70 de bătrâni în tainele Kabbalei, iar aceştia au păstrat-o şi transmis-o mai departe după moartea lui Moise. Printre iniţiaţii cei mai puternici s-au numărat David şi Solomon, însă ea nu a fost transpusă în scris până la Şimon Ben Iochai, cel care a trăit în perioada distrugerii celui de-al doilea Templu. Abia fiul său, Rabbi Eleazar, ajutat de secretarul său, Rabbi Abba, au adunat scrierile acestuia şi au întocmit ceea ce este astăzi cunoscut drept Zohar, adică splendoare.
Kabbala este clasificată în patru părţi: Kabbala practică, cea literară, nescrisă şi dogmatică.
Primul principiu şi axiomă a Kabbalei e numele Divinităţii, tradus în versiunea Bibliei drept „Eu sunt Cel ce este“ (Eheieh Asher Eheieh).
Unul dintre marii cunoscători ai Kabbalei, Eliphas Levi, afirmă că specialiştii îl consideră pe Dumnezeu Infinitul viu şi inteligent, nu o abstracţie a cărei existenţă să poată fi dovedită prin formule ştiinţifice sau cunoscută prin silogisme filozofice. Dumnezeu este absolutul credinţei, iar existenţa este absolutul raţiunii. Nu putem întreba de ce există existenţă, deoarece ar trebui să presupunem o existenţă înaintea existenţei.
În Kabbală, Divinitatea trebuie luată în considerare prin intermediul formelor abstracte ale numerelor, cu alte cuvinte, prin Sephirot-uri, în număr de 10, adică potenţele care au emanat din Absolut, Ain Soph. Acestea pot semnifica atributele lui Dumnezeu, masculine sau feminine. MacGregor Mathers consideră că traducătorii Bibliei au ascuns aceasta şi au înăbuşit orice trimitere la faptul că Divinitatea este atât masculină, cât şi feminină. Specialistul britanic afirmă că aceştia au tradus un feminin la plural într-un masculin la singular în cazul termenului Elohim. Aşadar, pe cale de consecinţă, doar o entitate divină ambigen ar fi putut da naştere lui Adam în Paradisul celest!
Zoharul conţine următoarele cărţi mai importante: Cartea Misterului Pecetluit, Marea Adunare Sfântă, Mica Adunare Sfântă. Cele trei cărţi se ocupă de dezvoltarea treptată a Divinităţii creatoare şi, odată cu Aceasta, a Creaţiei. Mai conţine şi tratatul spiritual numit Casa lui Elohim, redactat din învăţăturile lui Isaac Luria, care se ocupă de îngeri, demoni, spirite ale naturii, precum şi Cartea Revoluţiilor Sufletelor, scrisă de acelaşi învăţat.
O carte apărută în limba română şi care poate fi de folos cititorului român dornic să înţeleagă mai bine acest tezaur de înţelepciune ebraic este „Cabala şi simbolistica ei“, a lui Gershom Scholem.
