Peste trei milioane de calorifere din România, adică mai mult de jumătate din cele racordate la sistemul centralizat de încălzire, au montate repartitoare de costuri. Cu toate că a lansat ideea obligativităţii repartitoarelor, statul român nu dispune de un organism de certificare şi verificare a acestora.
Repartitoarele de costuri pentru încălzire instalate în apartamente dau craiovenilor mari bătăi de cap. În ultima perioadă, mai mulţi cititori au sesizat GdS că aceste aparate înregistrează eronat, umflând facturile de încălzire. De fiecare dată, reclamanţii s-au văzut flituiţi de companiile care operează pe piaţă. Nu au găsit înţelegere nici măcar la autorităţile statului. Motivul: nu există în prezent în România vreun laborator de testare a acestor aparate. În privinţa altor utilităţi, consumatorii pot face reclamaţii pentru testarea aparatelor. Repartitoarele de costuri sunt considerate însă infailibile.
„Aceste aparate nu sunt făcute nici în Bulgaria, nici în China, nici pe vapor. Sunt făcute în Germania. Dacă se defectează, indică eroare sau anumite coduri. Au garanţie 36 de luni şi nu pot indica greşit. Poate cel mult să fie dereglat unul… la un milion!“, a spus Gabriela Vieriu, de la departamentul de relaţii cu clienţii al uneia dintre cele mai mari firme care operează piaţa internă, Ista SRL.
Piaţa repartitoarelor, sat fără câini
Practic, unde poate face reclamaţie un consumator nemulţumit?
Unii reclamanţi s-au adresat până acum Comisariatului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor (CJPC) Dolj, însă reprezentanţii acestei instituţii spun că nu pot ajuta evantualii reclamanţi.
„Noi nu avem aparate prin care să testăm aceste sisteme. Reclamaţiile le direcţionăm către Biroul Român de Metrologie Legală“, a spus Petre Dumitrescu, reprezentantul CJPC Dolj. La BRML Dolj, aflăm însă că repartitoarele nu sunt aparate de măsură.
„Repartitoarele de costuri nu sunt mijloace de măsurare supuse controlului metrologic legal, deci nu intră în sfera noastră de activitate. Pentru a intra în sfera noastră de activitate, trebuie să facă parte din lista oficială a mijloacelor de măsurare şi să fie de interes public“, a spus Florin Gruia, director adjunct al BRML Dolj. Acesta ne-a recomandat să ne adresăm Autorităţii Naţionale de Reglementare a Serviciilor Comunitare de Utilităţi Publice (ANRSC). În cadrul ANRSC, funcţionează Biroul Sisteme Repartizare Costuri, care are următoarele atribuţii, potrivit reprezentanţilor instituţiei: analizează şi evaluează documentaţiile pentru acordarea autorizaţiilor de montare şi/sau exploatare a sistemelor de repartizare a costurilor; acordă consultanţă de specialitate în domeniu; mediază divergenţele apărute între proprietari şi firmele care montează şi exploatează repartitoare de costuri; analizează şi soluţionează sesizările primite la ANRSC cu privire la repartizarea costurilor în condominii, conform competenţelor şi dispoziţiilor legale în vigoare. Începând cu 1 ianuarie 2011, adresa la care pot fi trimise petiţii este [email protected]. Poate fi o încercare frumoasă, pentru că tot ANRSC, într-un răspuns oficial transmis GdS, explică faptul că repartitoarele nu pot fi testate independent în România.
„Evaluarea conformităţii repartitoarelor de costuri cu norma europeană EN 834 se realizează de către «organisme de evaluare a conformităţii», potrivit semnificaţiilor stabilite în Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 iulie 2008, de stabilire a cerinţelor de acreditare şi de supraveghere a pieţei în ceea ce priveşte comercializarea produselor. În conformitate cu prevederile art. 12 din OG nr. 20/2010, privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea unitară a legislaţiei UE, care armonizează condiţiile de comercializare a produselor, Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri coordonează domeniul infrastructurii calităţii şi evaluării conformităţii, precum şi activităţile de supraveghere a pieţei. Din informaţiile ANRSC, nu există, la nivel naţional, nici un organism desemnat şi notificat care să îndeplinească însă cerinţele şi criteriile de evaluare a repartitoarelor de costuri, conform dispoziţiilor stabilite în legislaţia UE“, se precizează în răspunsul ANRSC.
Aşadar, MECMA ar trebui să aibă un organism de verificare şi control, dar el lipseşte cu desăvârşire.
Dezechilibrul hidraulic ne poate pune la plată
Şi, totuşi, ANRSC a eliberat autorizaţii ca firmele de pe piaţă să monteze şi să exploateze aceste repartitoare de costuri. Techem SRL, Ista SRL, Elsaco SRL sunt printre cei mai mari operatori de pe piaţă, care operează şi în Craiova. ANRSC mai spune că „toate repartitoarele de costuri montate în România, pentru care ANRSC a eliberat autorizaţii de montare, au certificate de conformitate emise de organisme de evaluare din alte state europene, notificate la Comisia Europeană“.
Potrivit statisticilor, în România există circa 5,5 milioane de calorifere, iar circa jumătate au deja montate repartitoare de costuri. Pentru piaţa repartitoarelor se bat mai multe firme de profil, din care cele deja menţionate sunt cele mai importante. În aceste condiţii, este regretabil că nu există un organism independent care să certifice aceste aparate. Mai ales că, din 2004, ANRSC a lansat ideea obligativităţii repartitoarelor de costuri, iar termenele-limită au fost prelungite succesiv până în 2009.
Aşadar, locatarul racordat la sistemul centralizat de încălzire are doar două variante: fie acceptă plata la pauşal, fie îşi montează repartitoare pe încredere, fără să aibă unde le testa dacă are dubii. Specialiştii spun că pot exista anomalii în înregistrările repartitoarelor, din cauza mai multor factori, printre care şi dezechilibrul hidraulic al instalaţiei de încălzire. Cei doi factori care trebuie echilibraţi sunt capacitatea de consum a instalaţiei interioare a blocului şi debitul agentului termic care intră în bloc. Conducta de alimentare cu agent termic a blocului a fost proiectată să poată umple toată instalaţia interioară a blocului. Prin închiderile caloriferelor efectuate în bloc, o parte a agentului termic ce trebuia consumat, conform proiectului iniţial, de către cei care şi-au închis caloriferele, circulă cu o presiune şi viteză mai mari prin toată instalaţia de încălzire a blocului rămasă deschisă (ţevi, calorifere, conducte). Există un surplus de agent termic ce este plătit proporţional cu consumul, de către cei care consumă normal energie termică.
Agentul termic care circulă în surplus nu creşte confortul termic al proprietarului prin a cărui instalaţie circulă.
