S-au hotarât sa plece anul trecut. Erau in clasa a XI-a când s-au gândit ca n-ar strica deloc sa-si continue studiile la vreo universitate din strainatate.
Cu „valizele“ de diplome de la concursuri si olimpiade, cu pregatirea obtinuta in anii de studiu la cel mai bun colegiu craiovean, nu-si faceau mari probleme ca nu ar reusi. Au purces asadar pe nu foarte anevoiosul, dar in mod sigur lungul drum spre afirmarea internationala. Prima etapa a fost sustinerea testelor Sat1, Sat2 si Toffel – probe usoare, care nu au ridicat probleme deosebite. A urmat apoi intocmirea dosarelor – o munca titanica daca ne gândim ca acesta trebuia sa contina eseuri, zeci de recomandari de la profesori, diplome si acte legalizate. In cele din urma, teancurile de hârtii – dovezi incotestabile ale valorii candidatilor – au luat calea universitatilor prestigioase din Europa si SUA. Ultimul obstacol – si cel mai dificil, dupa cum o recunosc toti trei – a fost „marea asteptare“. La inceputul anului insa, au primit confirmarile, iar in august cei trei olimpici craioveni isi vor face bagajele. Vlad Iancu, Teodor Luchian Grigore si Andrei Cristea, astazi elevi la Colegiul National „Carol I“, vor pleca pentru câtiva ani de studiu la universitatile din strainatate: primii doi la Bremen, Germania, cel de-al treilea la Harvard, SUA.
Matematica – o corvoada placuta
Diploma cu care a fost onorat ieri pe scena salii de festivitati a Colegiului „Carol I“ continua sa inalte teancul de acasa. Din clasele primare pâna acum, Vlad Iancu a adunat o colectie de-a dreptul impresionanta. „Sa fie câteva… o suta? Peste? Nu le-am numarat niciodata“, zice cu modestie. „La zece-cincisprezece obtinute pe an, cred ca am strâns destule“. Primul concurs la care a participat a fost prin clasa a III-a. La matematica. De atunci, participarile s-au tinut lant, la fel si premiile.
Pentru el, matematica a fost intotdeauna o provocare. Nu l-a obligat nimeni, nu i-a impus nimeni sa invete. Mai mult, niciodata nu a mers la meditatii. Nici macar tatal sau – profesor universitar de matematica – nu l-a pregatit in mod deosebit. „Imi dadea câteva teme, dar rar. In principal, studiul individual a stat la baza succeselor obtinute“, recunoaste tânarul. Câte douasprezece ore, zilnic, incluzând si cursurile de la scoala, cam acesta a fost timpul pe care an de an Vlad si l-a acordat cu generozitate pentru studiu. Vacantele nu au fost nici ele scutite de „corvoada“ integralelor si functiilor. In fiecare vara, manualul pentru anul care abia incepea era minutios cercetat. „Intotdeauna mi-a placut sa am un avantaj fata de materia predata. In plus, scuteam o buna parte din vremea pe care as fi pierdut-o in timpul scolii. Imi ramânea atunci doar sa aprofundez cunostintele dobândite“, spune Vlad.
„Ce sa fac in Bucuresti?!“
Era firesc ca toata aceasta stradanie – placuta, de altfel – sa fie recompensata pe masura. S-a intâmplat la sfârsitul lunii ianuarie, când a primit confirmarea pentru admiterea la Universitatea din Bremen, singura, de fapt, pentru care a optat. „Este un centru universitar foarte bun, desi a fost infiintat relativ recent, cam prin 2000. In plus, este accesibila ca pret – 20.000 de euro pentru toti anii de studiu, din care 5.500 – considerati un imprumut din partea lor – pot fi platiti timp de zece ani. Putine universitati din Europa iti ofera astfel de facilitati, motiv pentru care nici nu am optat pentru alta“, isi motiveaza Vlad alegerea.
Regrete ca paraseste România si sansa de a studia intr-o institutie autohtona? Nicidecum. Asa cum marturiseste, zâmbind, nu se considera un „foarte bun patriot“. „Aici nu te poti implini“, explica tânarul olimpic adevaratul motiv pentru care si el, ca si multi alti români, prefera sa-si continue studiile in strainatate. „Sistemul educational din România nu-ti ofera deloc perspectiva unei cariere extraordinare. Sa zicem ca ma duc la facultate in Bucuresti. Dupa, ce voi face? Unde ma pot angaja, conform pregatirii mele, asa incât, dintr-un salariu, sa-mi permit o locuinta, o masina, conditii obligatorii intr-o tara civilizata?“.
Se va intoarce… in vizita
Fara strângere de inima, dar cu o mare doza de optimism, in august Vlad Iancu va lua drumul Germaniei. Ce lasa in urma, ce il asteapta – e greu de spus cu exactitate, chiar si pentru un matematician stralucit.
„Prietenii imi vor lipsi, e drept, la fel si orele petrecute cu jocurile la net-cafe. Nu am o iubita si incerc sa nu-mi fac pâna atunci, sa nu am parte de vreo despartire dureroasa, de vreun regret“. Zâmbeste. „Acolo voi incepe insa o noua viata, voi schimba totul. Stiu ca programul de studiu va fi foarte incarcat, asa ca nu cred ca-mi voi putea permite sa-l sacrific cu alte preocupari, desi o eventuala slujba – la un fast-food, in campus – nu mi-ar prinde rau. Dupa – un masterat, un doctorat. Tot acolo. Nu cred sa ma mai intorc in România, decât, poate, in vizita“.
Studiu intens si munca de DJ
Singura neliniste a lui Teodor Luchian Grigore inainte de plecare nu are deloc legatura cu fizica – obiectul la care a fost ani la rând olimpic – ori inginerie calculatoare, specializarea pe care o va urma, de la toamna, la Bremen. Ci… cu muzica, marea sa pasiune, pentru care isi sacrifica de câtiva ani chiar o noapte pe saptamâna, lucrând ca DJ intr-un club craiovean. „Am o colectie de peste 150 de CD-uri – nu mai pun la socoteala miile de mp3 din calculator. Din pacate, toate sunt piratate, asa cum este obiceiul pe la noi. Nu le voi putea lua cu mine, acolo sunt interzise, dar ma gândesc serios la o rezolvare a situatiei: un hard extern, in care sa-mi copiez tot“, isi incepe Teodor alcatuirea listei de bagaje.
Muzica nu i-a rapit insa nimic din timpul acordat studiului. Din clasa a V-a, când a participat la prima competitie interscolara la matematica, si pâna acum cu greu pot fi numarate diplomele si premiile obtinute de Teodor. Engleza, matematica, fizica, etape judetene, nationale, podiumuri de premiere, toate au fost incununate cu admiterea de anul viitor la universitatea germana. Unde – recunoaste el – va invata serios pentru o cariera frumoasa. Nu va renunta insa la micile placeri ale vietii. „Imi voi cauta un job de DJ, daca nu in campus, undeva in oras. Voi urma masteratul, apoi doctoratul“. Greu de spus daca, la finalul studiilor, se va intoarce in tara. „In acest moment e greu de precizat ce voi face peste câtiva ani. In functie de posibilitati, perspective, ma voi hotari atunci“.
Sapte universitati americane il vor
„De mic mi-a placut provocarea, studiul era un soi de evadare din monotonia zilnica. Mai târziu aceasta s-a transformat in dorinta de a excela“, isi motiveaza Andrei Cristea nenumaratele participari – cu rezultate de exceptie – la olimpiadele de fizica, informatica, engleza, matematica, economie. Reteta succesului a descoperit-o pe parcurs: trecuse de mult „moda tocilarului“. Traia in epoca in care pentru a reusi „trebuie sa fii un individ echilibrat care sa-si cunoasca foarte bine punctele tari si care sa stie sa faca pentru el ceva, nu pentru altii“. I-a reusit – cu succes rasunator chiar!
Din ianuarie, de când au inceput sa curga scrisorile de confirmare, Andrei Cristea a devenit deja faimos: a fost acceptat la sapte universitati: Harvard, Duke, University of Chicago, Vanderbuilt, Vassar, Amherst, Colgate, toate din SUA, singura tara unde a dorit, de fapt, sa fie acceptat si unde a si trimis dosarul de inscriere. „Limba engleza imi este destul de apropiata“, explica el alegerea facuta. „Dar motivul principal pentru care am intentionat sa plec in State a fost acela ca acolo, cred, aveam mult mai multe sanse sa obtin o bursa“. Ceea ce s-a si intâmplat, si nu o data.
Cariera, pe primul loc
Alegerea finala a fost facuta fara ezitare: Harvard, fireste. Nu a aspirat niciodata la atingerea „visului american“, cum s-ar crede, ci, spune el, s-a orientat in functie de oportunitatile in cariera, pe care o institutie de talia Harvardului i le poate oferi cu generozitate. Singura dificultate pe care tânarul ar putea-o intâmpina in anii viitori ar fi adaptarea. „Nu am emotii. Exista o anumita incertitudine, e firesc, nu stiu cum o sa fie. Sper doar sa fac fata vietii sociale de acolo care, din câte am auzit, este foarte incarcata“, spune Andrei. Ca si pentru ceilalti, masteratul si doctoratul sunt obligatorii. Intre timp, isi va lua o slujba in campus, pentru a-si acoperi cheltuielile personale – cele de cazare, masa si scoala fiind asigurate de institutie.
La fel ca si ceilalti colegi, nici Andrei nu isi manifesta vreun regret deosebit pentru parasirea plaiurilor românesti. „Simt nevoia sa intru in contact cu alte culturi, sa vad daca pot face fata unor schimbari atât de mari si de bruste“, spune senin. Singura strângere de inima i-o va provoca totusi despartirea de iubita, pe care, din pacate, nu o poate lua cu el.
