Nici un alt punct de pe agenda lui Barack Obama pentru primele 100 de zile la Casa Albă nu este mai important decât relansarea economiei, afectată de criza financiară, comentează Reuters.
Neavând timp de pierdut, Barack Obama a început deja eforturile în acest sens, înainte de ceremonia de învestire de astăzi. Obama şi consilierii săi s-au întâlnit cu congresmenii pentru a discuta un pachet de stimulare a economiei, în valoare de 825 de miliarde de dolari, şi o cerere de deblocare a altor 350 de miliarde de dolari din planul de salvare adoptat deja. Iată câteva dintre provocările cu care se va confrunta viitorul preşedinte şi planurile pe care le-a trasat în acest sens, potrivit Reuters.
Recesiunea economică
Economia americană a intrat în recesiune în decembrie 2007, iar această perioadă de 12 luni este deja cea mai lungă de la începutul anilor ‘80 până în prezent. Dacă va dura 16 luni, va fi cea mai lungă după Marea Depresiune. Angajatorii au desfiinţat 1,9 milioane de locuri de muncă în ultimele patru luni, iar pe tot parcursul anului 2008, 2,6 milioane de persoane şi-au pierdut slujbele, un record după 1945. Rata şomajului a ajuns la 7,2% luna trecută, faţă de 6,8% în noiembrie. Obama a avertizat că aceasta ar putea depăşi 10% în viitor. De asemenea, congresmenii se tem că piaţa imobiliară, aflată în centrul problemelor economice, ar putea scădea şi mai mult.
Cum se compară criza actuală cu alte perioade de recesiune din Statele Unite?
Prăbuşirea burselor, falimentul unor companii ca Lehman Brothers şi Bear Sterns, altădată actori importanţi pe piaţă, şi problemele întâmpinate de grupuri precum Citigroup au determinat experţii să compare situaţia actuală cu Marea Criză. În ceea ce priveşte consecinţele asupra americanilor de rând, criza actuală aduce aminte mai degrabă de cea de la începutul anilor ‘80. Creşterea ratelor dobânzii care a vizat combaterea inflaţiei mari din anii ‘70 a dus la probleme în anii 1980-1982. În situaţia actuală, economiştii sunt mai îngrijoraţi de deflaţie, adică de scăderea generalizată a preţurilor, decât de inflaţie. În timpul Marii Depresiuni, când Franklin Delano Roosevelt a început să pună în aplicare New Deal, circa un sfert din americani erau şomeri. Chiar dacă rata şomajului va depăşi 10%, economiştii cred că aceasta nu se va ridica la nivelul celei din timpul Marii Crize.
Ce propune Obama?
Obama colaborează cu Congresul democrat, pentru a pune la punct un pachet de măsuri evaluat la peste 775 de miliarde de dolari, ce vizează relansarea economiei. Viitorul preşedinte vrea ca pachetul să fie aprobat la mijlocul lunii februarie. Planul include finanţarea unor lucrări publice, precum construirea de drumuri şi şcoli noi, dar şi stimulente pentru a promova eficienţa energetică. De asemenea, proiectul prevede reducerea impozitelor. Dar senatorii democraţi i-au sugerat să renunţe la acordarea de facilităţi fiscale companiilor care angajează şomeri. Proiectul este încă în discuţie.
Echipa de tranziţie a lui Obama a reuşit să convingă Senatul să deblocheze şi cea de-a doua jumătate a unui plan de salvare de 700 de miliarde de dolari. Aceste măsuri nu sunt populare în rândul congresmenilor, care consideră că societăţile financiare au primit prea mult, cu prea puţine condiţii. Mulţi ar prefera ca mai mulţi bani să meargă către proprietarii de locuinţe care întâmpină dificultăţi în achitarea ratelor. Obama împărtăşeşte acest punct de vedere şi şi-a luat angajamentul să restructureze planul. Pe termen lung, viitorul preşedinte a promis că va înăspri reglementările de pe Wall Street, Din punctul său de vedere, lipsa unei monitorizări corespunzătoare este principala cauză a crizei. Obama va trebui să se concentreze asupra unor dosare de politică externă, de exemplu, criza din Gaza, încă de la început. Dar analiştii sunt de părere că unele dosare interne, ca reformarea sistemului sanitar sau combaterea încălzirii globale, va trebui să aştepte până când situaţia economică va fi stabilizată.
După Axa Răului, urmează dialogul
Pe lângă rezolvarea problemelor economice, Obama încearcă să iniţieze căi de dialog cu ţările considerate de George W. Bush „Axa răului“, adică Iranul, Irakul şi Coreea de Nord, comentează AFP.
Respectând o promisiune electorală a fostului său rival devenit preşedinte, viitorul secretar de stat Hillary Clinton a anunţat deja că va avea o „nouă abordare“ în încercarea de a readuce statele recalcitrante pe calea cea bună. Pentru a convinge Iranul să renunţe la programul său nuclear, „o atitudine în favoarea dialogului ar putea da rezultate“, a declarat Clinton în Congres, după 28 de ani de tăcere oficială între Washington şi Teheran. Spre deosebire de secretarul de stat în exerciţiu Condoleezza Rice, Clinton nu a fixat nici o condiţie pentru deschiderea dialogului cu Iranul. Ea a exclus posibilitatea ca dialogul cu Statele Unite să consolideze radicalii de pe scena politică iraniană, conduşi de preşedintele Mahmoud Ahmadinejad, în perspectiva alegerilor din iunie din această ţară. „Alegerile nu ar trebui să ne împiedice să iniţiem dialogul, dacă decidem că există o intenţie sinceră de dialog“ din partea regimului iranian, a declarat fosta Primă Doamnă, în scrisoarea sa de intenţie către Congres. În acest document, Clinton se declară şi în favoarea dialogului cu Siria, ţară cu care Rice a limitat contactele la strictul necesar.
„Cred că dialogul direct cu Siria sporeşte şansele de progres şi de schimbare a comportamentului sirian“, a subliniat ea. Dialogul nu se va limita însă la ţările problematice. Spre deosebire de Bush, acuzat adesea de unilateralism, Obama a promis să îi consulte mai mult pe europeni în dosarele mari. El a avertizat însă că aşteaptă mai mult de la ei, în special în Afganistan, unde consideră că unele ţări europene nu se implică suficient.
Fără schimbări drastice
La Washington, comunitatea diplomatică pare foarte nerăbdătoare să primească informaţii despre proiectele noii administraţii: echipa de tranziţie a lui Obama, dornică să respecte administraţia în exerciţiu, a păstrat până în prezent o discreţie absolută, spre nemulţumirea unora dintre ambasadorii presaţi de guvernele lor, spun mai mulţi diplomaţi europeni şi arabi. Totuşi, diplomaţii nu se aşteaptă la schimbări drastice în politica externă faţă de administraţia Bush. „Nu cred că va exista o schimbare 100%“, a declarat un diplomat european de rang înalt, amintind că Bush a renunţat la politica unilateralismului încă de la începutul celui de-al doilea mandat al său, în 2005. „Va exista, probabil, o schimbare de ton şi poate şi de structură“, a adăugat diplomatul sub acoperirea anonimatului, referindu-se la intenţia lui Obama de a numi trimişi speciali în mai multe regiuni-cheie, ca Orientul Mijlociu, triunghiul Afganistan-Pakistan-India sau Iran. Aliaţii Statelor Unite aşteaptă, oricum, un semnal important din partea noului preşedinte încă de la începutul mandatului său: un anunţ privind viitorul centrului de detenţie de la Guantanamo, Cuba, simbol la exceselor comise de administraţia Bush în cadrul războiului împotriva terorismului. Europenii au promis să încurajeze Washingtonul să scape de deţinuţii consideraţi prea periculoşi, în special finanţând programe de reintegrare în ţara lor de origine.
