Câteva observații despre o decizie crucială amânată

Decizia Curții Constituționale de a amâna un verdict în cazul validării sau invalidării referendumului până la data de 12 septembrie este aberantă, de rea credință și ilogică, nici pe departe firească și normală într-o democrație așa cum o prezintă unii politicieni și analiști. De ce? Deoarece se bazează pe o simplă presupunere că listele n-ar fi în regulă. E ca și cum aș interveni într-un proces, acuzând pe cineva de crimă cu simpla afirmație că a îngropat o mie de morți, să zicem, pe dealurile Moldovei. Instanța nu-mi cere probe, dovezi, ceva indicii, ci dispune amânarea procesului cu 40 de zile pentru a fi răscolite dealurile în căutarea cadavrelor.
Or, justiția nu lucrează cu prezumții, ci cu fapte și probe. În cazul de față, lucrurile arată și mai prost. Ministerul de Interne și-a asumat în două rânduri o cifră în listele electorale: 18.292.514 persoane, după care a pretins, fără să indice vreo probă, că nu-și poate asuma cifra. Nu știm de ce nu-și mai asumă azi domnul Ioan Rus cifra pe care a livrat-o în două rânduri ca fiind certă.
Dacă ar fi existat indicii credibile, rezonabile, că avem atât de multe persoane în plus pe listele electorale încât să schimbe rezultatul referendumului, amânarea dispusă de Curtea Constitutională ar fi fost OK. Dar, să mergi pe niște prezumții în pofida textului de lege e o rușine pentru orice judecător care se respectă.
Ce indicii avem noi în afară de presupunerea lui Crin Antonescu că listele electorale sunt pline cu cimitire? Pe ce se bazează judecătorii când îl cred și dispun o cercetare? De ce nu-și asumă Direcția de Evidență a Persoanelor cifra anunțată de două ori chiar de MAI? Sigur că Ioan Rus trebuie să demisioneze pentru bâlbâiala asta, dar incoerența sa n-ar fi trebuit să ducă la o amânare a verdictului de validare sau invalidare a referendumului.
Dacă mergem atât de ușor pe mâna unor simple presupuneri, nu vom mai putea ține alegeri niciodată. Va trebui să tot actualizăm liste de la o zi la alta ca nu cumva să ne trezim cu un val de morți peste noapte. Adică, dacă veneau cei de la USL cu vreo 10-15 exemple de liste cu 10% morți sau cu domiciliul (în acte, nu ca plecați) în străinătate, decizia CC se mai justifica. Dar ce facem noi? Blocăm țara timp de o lună jumate (timp în care ne ducem cu toții de râpă) înghițind pe nemestecate niște presupuneri aiuritoare.
Ca să nu mai spunem că legea referendumului prevede o procedură expresă, cu termene procedurale de rectificare a listelor electorale, cu contestație la primari, apoi acțiune la judecătorie. Asta e procedura de „reevaluare“ a listelor, o procedură de urgență, și se face înainte de votare, adică înainte de începerea jocului, iar nu după. Nu s-a făcut. Înseamnă că au mizat pe golurile lăsate de eventualii morți ca să suplinească, în mod fraudulos, lipsa.
Și apoi, de ce a fost nevoie de 13 ore pentru a fugi de o decizie? Amânarea s-a decis cu 6 la 3. Și dacă au încercat să se pronunțe și asupra validării și invalidării și nu s-a putut din cauză că nu s-a atins cvorumul de două treimi, adică 6 din 9? Dacă prelungirea dezbaterilor se explică prin imposibilitatea adoptării unei decizii pe validare sau invalidare deoarece cinci judecatori au zis într-un fel și patru în altul? Cum e posibil să dai un termen de 40 de zile, aruncând țara în instabilitate și haos, invocând bilete la mare și concediul?
Cât de nesimțit trebuie să fie un politician care acum o lună dădea ultimatum judecătorilor Curții să se pronunțe în 24 de ore cu argumentul că țara arde, iar acum, ajuns președinte interimar, nu-i mai pasă de soarta țării aflate în buza prăpastiei, cu investitori care-și iau lumea în cap și fug cât văd cu ochii?
Și dacă pe 12 septembrie, când vin listele electorale cu noile cifre, care nu vor diferi în mod evident prea mult de cele vechi, judecătorii nu vor strânge 6 voturi pentru a lua o decizie? Legea nu prevede o ieșire din asta? Ce se va întâmpla? Se va prelungi interimatul? Va fi un al doilea referendum? La cum îi știm, judecătorii Curții vor fi fericiți să paseze această decizie parlamentului, cu argumentul că ei nu reușesc să strângă cvorumul.
Iar toate acestea s-au întâmplat, așa cum tot spun, din cauza presiunilor uriașe la care sunt supuși judecători Curții Constituționale, oricum numiți politic și cu dependențe mari față de binefăcătorii care i-au trimis acolo.