Către liberali

Mulți continuă să se mire de ce liberalii autentici înghit toate prostiile vârâte pe gât de Dan Voiculescu și Crin Antonescu, minciunile lui Victor Ponta, fanfaronadele unui Fenechiu. De ce consimt prin tăcere la abuzurile care au speriat lumea civilizată? Cum se face că simpatizanți sau membri liberali neștiuți, fie că sunt antreprenori, manageri sau reprezentanți ai unor meserii liberale, adică oameni care gândesc autonom și critic, orientați cu fața spre democrație și Occident din ’90 încoace, acceptă să meargă mai departe pe acest drum înfundat? Îl urăsc toți atât de mult pe Traian Băsescu încât, în numele resentimentului, sacrifică totul, sunt dispuși să riște viitorul țării și, în definitiv, pe al lor?
Sunt puțini cei care încearcă astăzi să salveze ce se mai poate din onoarea pierdută a acestui partid lansat într-o aventură alături de un securist dovedit, alături de un plagiator mincinos și alături de un corupt trimis între timp la închisoare. De pildă, primarul Sectorului 1, Andrei Chiliman, marginalizat de Crin Antonescu, a avut totuși curajul să denunțe derapajele grave din ultimele zile. Veți spune, poate, că are un război personal de dus. Mai puțin importante mi se par motivațiile sale interne, cât argumentele. Sunt ele valabile? Este îndreptățit să-i trimită această scrisoare deschisă președintelui interimar?
Dar iarăși vă întrebați, poate, de ce vocea lui Chiliman e singulară? Înțeleg și alții că s-a mers prea departe? Or mai fi nemulțumiți în PNL, dar aceștia își găsesc suficiente scuze, își construiesc explicații astfel încât să-și justifice complicitatea cu răul imens făcut României prin subminarea gravă a statului de drept. Alții, mânați de oportunism, tac și înghit. Și totuși, există și liberali lucizi, liberi, care nu depind de sinecura politică sau contractul cu statul. Aceștia, înainte să strige „Vreau o țară ca afară“, una din lozincile USL la acest referendum, strigă „Vreau un lider ca afară“. Vă recomand o scrisoare deschisă, excelent strunită retoric, adresată liderului PNL, Crin Antonescu, de către cineva care se declară liberal de rând. Redau mai jos câteva pasaje relevante.
„Politicianul pursânge, din păcate, este ca și câinele care aleargă după autobuz, pentru ca atunci când îl prinde să nu știe ce să facă cu el. Omul de stat este acela care are o viziune pozitivă și își pune la treabă determinarea de a o transforma în realitate. (…)
Haosul care a urmat, din păcate, nu seamănă nici măcar cu un câine lătrând la roata autobuzului, ci cu un câine care încearcă să se muște de burtă, în timp ce desface, cu fundul, un prezon. Dincolo de faptul că unul din liderii alianței a fost prins cu pantalonii în vine (atenție, îi reproșez în primul rând faptul că a fost prins, mai mult ca orice), dumneavoastră ați intrat complet nepregătit în jocul demiterii, ca un pariu disperat de a face o rocadă a puterii înainte să vă înjunghie partenerii de coaliție pe la spate. Nu știu dacă să vă reproșez întâi lipsa de coeziune a construcției politice, a viziunii de guvernare sau execuția dezastruoasă, dar vă pot asigura de un singur lucru: rezultatul e un fiasco. De fapt, încă un lucru: NIMENI nu va ieși cu obrazul curat din această situație. (…)
Următorul Băsescu este după colț, în fața unui lung șir de Băsești care au tot ce le trebuie ca să preia puterea și apoi să nu o mai dea înapoi. ASTA este problema pe care eu mă așteptam să o abordați. Frontal și cu mult curaj, așa cum îi șade bine președintelui unui partid care ar putea să-i pună, într-o zi, portretul pe perete, poate între I.C. Brătianu și Duca. În schimb, dumneavoastră declarați (marți, 24.07, ora 10.00): „Eu cred că președintele poate funcționa și a funcționat suficient de bine chiar pe actuala Constituție, cu condiția să îi înțeleagă într-un anume fel spiritul“.
Nu știu cum să formulez această idee astfel încât să păstrez respectul care se cuvine unui președinte ales al PNL și, totodată, să nu îi diluez conținutul, dar, dacă dumneavoastră credeți acest lucru înseamnă că sunteți fie naiv, fie ignorant, fie răuvoitor, fie mincinos. Alegeți 2 din 4. Dacă nu ați înțeles faptul că pentru mine nu este important să vă văd fundul pe scaunul prezidențial, ci să dorm bine noaptea, știind că am niște drepturi apărate de o constituție, care este apărată de o instituție capabilă să dea cu dvs. de pământ și care, totodată, nu poate fi schimbată într-o zi (așa cum pot fi schimbați primii trei oameni în stat, pare-se), înseamnă că nu ați înțeles nimic din ce contează pentru a fi un om de stat“.
Nu ar mai fi multe de zis la capătul acestui text remarcabil semnat de Dragoș Sălăgean, autoproclamat simplu membru PNL. Merită poate adăugată observația că, acceptând în final să meargă la vot pe 29 iulie pentru a-l demite pe Traian Băsescu, liberalul nemulțumit va legitima un șir de abuzuri. Iar dacă le va legitimă, să nu se plângă atunci când drepturile sale, la care ține atât de mult, vor fi călcate în picioare în mod arbitrar deoarece tocmai a pus umărul la instalarea anarhiei prin vot popular. Oricâte motive ar avea – multe valide – să-l deteste pe Traian Băsescu, liberalii de bună-credință ar trebui să înțeleagă că acesta nu este războiul lor și să-și țină, măcar o zi, săbiile în teacă. Chiar și așa, fără să facă pe eroii, vor putea salva ce se mai poate din onoarea partidului lor.