Televiziunile din după-amiaza de vineri, 13 februarie 2009, s-au grăbit să poreclească întâmplarea de la Banca Transilvania din Cluj jaf armat. Prin raportare la ce înseamnă de-adevăratelea un jaf armat, porecla mi s-a părut niţel exagerată. Cum niţel exagerată mi s-a părut şi zarva creată tot de televiziuni în jurul incidentului, prin aspectele sale mai degrabă o şuetă decât un jaf armat.
Că televiziunile au procedat astfel nu mai miră. Mai ales televiziunile de ştiri, forţate să emită 24 din 24 de ore în flux continuu, caută disperate senzaţionalul chiar şi acolo unde acesta nu e.
Ce m-a mirat a fost însă reacţia autorităţilor.
Repetând în chip halucinant comportamentul din cazul armelor de la Ciorogârla, Poliţia a ridicat baraje pe străzile din Cluj, în căutarea făptuitorilor pitiţi în maşină. Dincolo de prostia procedurii (cine pune la cale o astfel de lovitură nu se apucă să se plimbe pe străzi cu automobilul), acţiunea Poliţiei n-a făcut decât să contribuie la exagerarea întâmplării.
N-a trecut mult şi în spaţiul public şi-a făcut apariţia ministrul administraţiei şi internelor, Dan Nica.
Storcând din întâmplarea de la Cluj un moment de zguduire naţională, Domnia sa a anunţat o serie de măsuri pentru ca astfel de cazuri să nu se repete.
I-a succedat însuşi premierul României, amuzantul domn Emil Boc.
Premierul s-a înfipt pe tocuri, s-a înălţat puţin pentru a părea mai bărbat de stat şi a proclamat drept prioritatea priorităţilor pentru Guvernul României Siguranţa Cetăţeanului.
Să lăsăm deoparte amănuntul, mai mult decât hazliu, că în nici două luni, de când s-a mutat în Palatul Victoria, Emil Boc a mai proclamat drept numărul unu al guvernului alte cinci priorităţi.
Să ne oprim niţel asupra reacţiei sale şi a Ministerului de Interne la întâmplarea de la Cluj.
O măsură de ordin general trebuie să vizeze un fenomen şi nu un fapt.
Pentru a lua măsuri la nivel naţional în genul celor amintite de Dan Nica, trebuie să vezi mai întâi dacă incidentul de la Cluj se înscrie într-un fenomen sau e pur şi simplu o întâmplare.
Abia când, pe baza unor date de la nivelul întregii ţări, ajungi, să-i zicem, la concluzia că în ultimul timp au crescut în mod alarmant cazurile de jaf cu arma în mână, iei măsurile care se cuvin.
La noi însă, în ultima vreme s-a încetăţenit practica măsurilor spectaculoase luate nu în urma unei studieri a realităţii, ci în urma privitului la televizor.
Astfel de măsuri au fost luate după un incident într-o şcoală, după scandalul Gorbunov, după tărăboiul de la Slatina.
Toate au creat isterii trecătoare la televizor.
Şi isteriei trecătoare de la televizor îi corespund măsuri isterice.
Şi la fel de trecătoare!
