La sfârşitul vizitei la Mioveni, venind vorba de soluţiile noastre pentru contracararea crizei economice, Traian Băsescu s-a mulţumit să declare: „O să vă spun ce o să fac eu. De mâine, vă asigur că voi circula cu o Dacie. Când mă voi duce la cumpărături, o să mă asigur că iau roşii româneşti, unt românesc, zahăr românesc. În plus, voi cumpăra doar ce îmi trebuie. În loc de zece becuri acasă, o să las doar două“.
Rezumându-se la acest anunţ, despre ce va face Domnia sa, Traian Băsescu a considerat că toţi românii vor înţelege în ce constă soluţia gândită la cel mai înalt nivel pentru a contracara criza.
Cum însă noi suntem siguri că nu toţi românii au priceput, mulţi nici măcar necatadicsind să pătrundă dincolo de nişte simple cuvinte, ne vom lua sarcina de a depăna raţionamentul prezidenţial.
O problemă gravă pentru România în criza economică porneşte de la dependenţa consumului intern de produsele venite de peste hotare.
Pentru a micşora ponderea acestor produse în consumul românilor, o soluţie ar fi concentrarea clienţilor pe produsele realizate în România.
Până aici, toate sunt în regulă.
Lucrurile se complică în clipa când luăm seama la mijlocul prin care, în viziunea lui Traian Băsescu, locuitorii patriei noastre vor fi convinşi să nu mai cumpere produse alimentare străine, îndreptându-se spre produsele româneşti: imitarea domnului preşedinte!
În plan mediatic, declaraţia lui Traian Băsescu e fără cusur. Iată un Conducător – au strigat unanim condeierii prezidenţiali – care se sacrifică de dragul economiei româneşti!
În planul realităţii, lucrurile stau altfel. Traian Băsescu încearcă să ne convingă că, de a doua zi, în viaţă vom avea următoarea situaţie.
Un român merge la cumpărături într-un supermarket.
Dată fiind sărăcia produselor româneşti, în supermarketul respectiv, ca, de altfel, în orice supermarket din ţară, domină zdrobitor produsele aduse prin import de peste hotare. Mai mult, produsele româneşti, dacă există, sunt rătăcite în imensitatea produselor străine.
Să admitem că, însufleţit de înaltul exemplu, românul porneşte în căutarea produselor româneşti, ia fiecare produs pe care intenţiona să-l cumpere şi-i citeşte eticheta. Dacă e străin, îl pune la loc. Dacă e românesc, îl pune în coş.
Operaţiunea – extrem de dificilă – îi ia timp şi energie.
Să admitem că omul nostru e atât de convins de exemplul lui Traian Băsescu încât e gata să stea în supermarket o oră, în loc de un sfert de oră.
Produsele româneşti sunt însă mai proaste şi mai scumpe decât cele occidentale.
Dacă ar fi să îi dăm crezare domnului preşedinte, românul din supermarket va fi atât de sedus de exemplul lui Traian Băsescu încât nu numai că va accepta să piardă timp şi energie, dar, mai mult, va accepta să piardă şi bani.
Până şi cei mai slabi cunoscători ai vieţii vor spune că o asemenea situaţie e absurdă.
Nici măcar patriotismul nu e capabil să-l facă pe un om a încălca legile vieţii, între care se număra cea a minimului efort şi cea a minimului preţ.
Cum să credem în aceste condiţii că românii vor sfida aceste legi de dragul lui Traian Băsescu?!
Desigur, consumul prioritar de produse româneşti e una dintre soluţiile din cadrul programului anticriză.
Numai că acest lucru nu poate fi rezultatul convingerii prin exemplul personal al şefului statului.
Acest lucru se poate face doar prin sporirea producţiei interne şi prin îmbunătăţirea calităţii produselor româneşti.
A nu ţine cont de legile vieţii înseamnă, în limbaj politic, voluntarism.
Iar în limbaj publicistic, o excepţională părere a lui Traian Băsescu despre puterea sa de convingere a poporului român.
