Naţionaliştii de la mijlocul săptămânii

Marţea trecută a debutat un nou sezon de teroare pentru cei care susţin doar Universitatea Craiova, nu şi alte echipe româneşti prezente în acest an în Europa. Cu mare fast şi veselie, toate televiziunile se bat în transmisiuni şi ştiri despre europenii României. Fie că joacă în Liga Campionilor, fie în UEFA, de marţi până joi, suporterul oltean este supus unei torturi constante pe toate canalele de sport româneşti.
Cât ne-am mai rugat să ia bătaie Steaua de la Galatasaray, ca să vedem măcar într-o zi un meci cu adevărat european între echipe mari, nu cum ia bătaie trupa lui Bănel de la Bayern. Cât ne-am mai rugat pentru al doilea şi al treilea gol al gazdelor în meciurile lui Dinamo şi Rapid, doar-doar s-ar pierde orice speranţă de calificare. Nu a fost să fie, aşa că nu ne rămâne decât să evităm televizorul în săptămâna europeană.
Pe de altă parte însă, spre surprinderea mea, deoarece ştiam Craiova ca fiind, totuşi, un oraş în care suporterii de ocazie nu erau valuri-valuri, am constatat cu dezamăgire că, în ziua meciurilor, din ce în ce mai mulţi „olteni“ sunt supuşi altui gen de tortură – român pentru o zi.
Dacă în duelurile din campionat, contra echipelor participante în cupele europene, nu mai ai loc de declaraţii războinice şi de furie oltenească, atunci când vine ziua de Ligă sau UEFA nu mai poţi să te bucuri la un gol al lui Van Buyten, că brusc un bar întreg se uită la tine cu gânduri nu tocmai paşnice. Cu prima ocazie vine şi replica: „Ce faci frate, nu ţii cu România?“. Mirat de ce ţi se adresează o astfel de întrebare (că doar nu juca naţionala antrenată de Piţurcă) răspunzi că eşti tricolor, dar nu înţelegi ce relevanţă are. Pe urmă eşti lămurit tot de „românul pentru o zi“ cum că faimoasele puncte care ajută la coeficientul european al Ligii I se contabilizează doar dacă bate trupa lui Becali în acel meci. Şi ca tacâmul să fie complet, mai primeşti şi un ricoşeu verbal când îi anunţi că tu ţii doar cu Universitatea Craiova: „Păi ce, bă, nu ţi-ar conveni dacă am juca şi noi (parcă ei jucau deja, problema fiind cu noi, craiovenii) în Europa?“. O, da, deci aici era argumentul pentru care o să încep să mă uit la fotbalul românesc din Europa! Tocmai pentru ca Universitatea să joace în viitor acolo, noi trebuie să fraternizăm cu suporterii altor echipe şi să susţinem cot la cot cu ei echipele de la TV.
Glumeam, bineînţeles, căci n-ai cum să-i explici naţionalistului de la mijlocul săptămânii că, chit că egalează Steaua, Craiova are meci la Urziceni. Chiar dacă declari că „doar nu eşti nebun să stai în calea propăşirii fotbalului românesc“, ca să-l parafrazez pe patronul Ştiinţei, acest lucru nu ajută cu nimic trupa lui Napoli. Până la urmă, orice ai încerca, nu o să-l faci pe suporterul de rezultat să dispară, aşa că nu are rost să te mai oboseşti. Rămâne doar dezamăgirea de a-ţi pierde speranţa într-o parte a publicului oltean, care a fost respectat în istorie datorită iubirii şi fidelităţii doar faţă de Universitatea Craiova.
Cât pentru „naţionalişti“, le dăm lor posibilitatea să cadă în penibil şi să îşi dea seama singuri de treaba asta când şansele de calificare dispar, iar ironia ieftină apare în glasurile lor fidele echipei de la TV doar atunci când rezultatele ei sunt favorabile.
Felicitări singurei echipe pe care o susţinem pentru victoria din meciul cu Urziceni şi să avem parte de rezultate cât mai mari în viitor, dar doar care să aibă în prim-plan Ştiinţa, căci restul nu contează.